sau la job, ca sa fim in trend. Pot sa va spun ca am o senzatie acuta de greata de fiecare data când limba româna este inlocuita GRATUIT cu cuvinte importate, care unora le da mareata senzatie ca sunt deosebiti, ca au pus coada la cireasa, au ascutit ovazul sau au inventat gaura la macaroana ?
Dar nu despre asta doream eu sa vorbesc, pentru simplul motiv ca acest subiect merita o dezbatere mult mai ampla decât o trecere rapida in revista. Deja il regret pe d-nul Pruteanu.
REVIN !
Am o sefa cum nu mai are nimeni (cel mult Rica :-j ). Conform zicalei "prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul", aceasta persoana atenteaza zilnic la toate resursele mele fizice si psihice de autoconservare si de dresare si educare a rabdarii. Astfel ca am ajuns la concluzia ca la capitolul dresaj, mai am de invatat. Si fiindca era atât de obraznica rabdarea asta a mea si nedresata, a disparut. M-a lasat descoperita, cu dusmanu' de clasa sub nas, incoltita si enervata pâna la pierderea simtului conservarii. Si atunci, fetelor, am scos iataganul (eu nu am sabie a lu' Highlander ca Rica) si am purces la razboi.
Dintr-un motiv care imi scapa, de data asta am reusit sa-mi pastrez iataganul taios, sa nu-l naclaiesc in lacrimi si secretii nazale si sa tai putintel din orgoliul si fudulia mai sus mentionata. Nu zic ca nu mi-am taiat totodata si orice sansa de a-mi recupera salariul - ca de promovare sau marire de salariu nici ca mai poate fi vorba - pe ultima luna.
Dar sa va descriu batalia.
Desi eram convisa ca sunt mândra posesoare a unei rabdari educate, dupa o fraza agramata, aruncata cu dispret suveran de elementul naturii dezlantuit numit sefa, am constat ca a disparut. Si pe negândite, am scos iataganul, pe care il ascutisem in nenumaratele monoloage purtate in miez de noapte sau pe strazi, in drum spre casa sau serviciu si am taiat tot ce s-a nimerit. N-am ratat nici o replica, nici o greseala de exprimare, nici afirmatie. Pacat ca din atâta elan mi-am taiat putin si degetzelele si evident, creanga din copacul-organigrama.
Ei hai, nu va grabiti sa-mi plângeti de mila. "Elementul naturii" nu este vârful piramidei trofice. Exista un pradator suprem, dar care pâna acum a dat dovada de multa intelegere si inteligenta. Ma intreb pe unde se hraneste, ca de câte ori apare pe la noi (aka firma unde lucrez), este satul si nu i-am zarit deloc in ochi, licarul sadic al poftei. Deci s-ar putea ca bucata de lemn pe care imi am salasul (evitam cacofonia) sa scape de topor.
Am sa va tin la curent cu evolutia evenimentelor si involutia "elementului naturii" atât in copac cât si in cadrul limbii române.
Va aduceti aminte de vorba lui Mircea Badea ?
TRAIM IN ROMÂNIA SI ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL !
Am sa revin cu exemplificari :D
P.S. Am crezut ca m-am abatut oarecum de la tematica blogului meu, dar nu e tocmai adevarat. "Elementul naturii" este un nimic si tot atât respect merita.
Dar nu despre asta doream eu sa vorbesc, pentru simplul motiv ca acest subiect merita o dezbatere mult mai ampla decât o trecere rapida in revista. Deja il regret pe d-nul Pruteanu.
REVIN !
Am o sefa cum nu mai are nimeni (cel mult Rica :-j ). Conform zicalei "prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul", aceasta persoana atenteaza zilnic la toate resursele mele fizice si psihice de autoconservare si de dresare si educare a rabdarii. Astfel ca am ajuns la concluzia ca la capitolul dresaj, mai am de invatat. Si fiindca era atât de obraznica rabdarea asta a mea si nedresata, a disparut. M-a lasat descoperita, cu dusmanu' de clasa sub nas, incoltita si enervata pâna la pierderea simtului conservarii. Si atunci, fetelor, am scos iataganul (eu nu am sabie a lu' Highlander ca Rica) si am purces la razboi.
Dintr-un motiv care imi scapa, de data asta am reusit sa-mi pastrez iataganul taios, sa nu-l naclaiesc in lacrimi si secretii nazale si sa tai putintel din orgoliul si fudulia mai sus mentionata. Nu zic ca nu mi-am taiat totodata si orice sansa de a-mi recupera salariul - ca de promovare sau marire de salariu nici ca mai poate fi vorba - pe ultima luna.
Dar sa va descriu batalia.
Desi eram convisa ca sunt mândra posesoare a unei rabdari educate, dupa o fraza agramata, aruncata cu dispret suveran de elementul naturii dezlantuit numit sefa, am constat ca a disparut. Si pe negândite, am scos iataganul, pe care il ascutisem in nenumaratele monoloage purtate in miez de noapte sau pe strazi, in drum spre casa sau serviciu si am taiat tot ce s-a nimerit. N-am ratat nici o replica, nici o greseala de exprimare, nici afirmatie. Pacat ca din atâta elan mi-am taiat putin si degetzelele si evident, creanga din copacul-organigrama.
Ei hai, nu va grabiti sa-mi plângeti de mila. "Elementul naturii" nu este vârful piramidei trofice. Exista un pradator suprem, dar care pâna acum a dat dovada de multa intelegere si inteligenta. Ma intreb pe unde se hraneste, ca de câte ori apare pe la noi (aka firma unde lucrez), este satul si nu i-am zarit deloc in ochi, licarul sadic al poftei. Deci s-ar putea ca bucata de lemn pe care imi am salasul (evitam cacofonia) sa scape de topor.
Am sa va tin la curent cu evolutia evenimentelor si involutia "elementului naturii" atât in copac cât si in cadrul limbii române.
Va aduceti aminte de vorba lui Mircea Badea ?
TRAIM IN ROMÂNIA SI ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL !
Am sa revin cu exemplificari :D
P.S. Am crezut ca m-am abatut oarecum de la tematica blogului meu, dar nu e tocmai adevarat. "Elementul naturii" este un nimic si tot atât respect merita.
