Ce nasol ... amintirile nu-mi dau pace

I was joking folks ! Dar pe când sa-mi dau un "close computer" am vazut data primei mele postari pe mirificul meu blog, inventat tot azi.

Stiti voi oare, ca acum 30 de anisori, era cât pe ce sa fiu arhivata impreuna cu hotelul Cismigiu ? Noroc curat, cred. Sau o mama care stia sa nu se lase impresionata de o progenitura urlatoare (eu). Imi aduc aminte ca eram in Bucuresti la rude. Mama mea, o provinciala adevarata (sic) a hotarât ca pentru confortul nostru si al rudelor (dar mai ales al nostru), sa stam la hotel. In 3 Martie, mama mea a hotarât (iar) ca sejurul nostru a luat sfârsit. Când si-a anuntat decizia, eram in vizita de adio. Eu, ca o nesimtita mica ce eram, ma dadeam de ceasul mortii si o imploram sa mai stam. Ea zâmbea politicoasa si zicea: "draga mea, mergem sa ne odihnim si ne mai gandim, poate stam pâna mâine". Voua va e clar ca n-a fost nici vorba de "ne mai gândim" ? Acestea fiind spuse, dupa ce ne-am odihnit, cândva in aceeasi zi, am plecat spre casa. A doua zi a fost D-DAY (adica 4 Martie). O singura scapare a avut atunci mama mea. A uitat sa anunte rubedeniile de plecarea noastra. Asa ca ei, dupa ingrozitoarea fapta negativa a Terrei, ne-au cautat innebuniti, au stat pe ruinele hotelului si au asteptat cu sufletul la gura o veste. Buna, bine-nteles. Aceasta a venit tot de la minunata mea mama, care a vazut stirile la TV si când a auzit de Cismigiu (hotel), a inteles prin ce grozavenie treceau ai nostrii bucuresteni. Nici daca am fi fost rudele din Canada, nu s-ar fi bucurat atât de mult de vestea ca suntem intacte.
OK, aceasta a fost povestea zilei.
Mnoah, pa.

Bine m-ati gasit, bine ati venit !

Nu sunt multe de spus... De abia m-am dezmeticit din "cosmica creatie" personala a unui blog. Va dau voie si chiar va rog sa ma felicitati. Sunt mai timida, stau prost cu increderea de sine, asa ca laudele nu strica ! Si daca vreti sa ma acuzati de ceva, va rog sa mai asteptati câteva zile .. Am nevoie de timp sa-mi readun tupeul, ca sa pot raspunde cu aceeasi moneda de 2 bani (ca moneda de 2 lei n-au inventat inca).
Intentionez sa nu pun la curent nici un prieten, cu faptele mele. :D
Chiar sunt curioasa, de câte luni va fi nevoie sa fie descoperit acest blog, care va trata cu multa elocinta, PLICTISEALA.
Mai tineti minte Seinfeld ? Mi-a ramas in minte afirmatia lui Jerry, care spunea: "it's a serial about nothing". Chiar asa ... Nu putem fi spirituali, batând câmpii ?
So, if you have a life, keep it ! If not, don't try to get one ! Write here !!!