duminică, 4 mai 2008

Casuta viselor mele

De doua zile, nu fac altceva decât sa ma uit pe net la case, terase, pergole si alte componente ale viitoarei mele case. Am folosit zilele astea libere, sa-mi ridic - imaginar ce e drept - o casuta, cu toate atributele necesare unui cuibusor, care sa-mi satisfaca aproape toate dorintele. Spun "aproape", fiindca a trebuit sa renunt la piscina. :(
Am facut calcule peste calcule, am adunat sume, le-am impartit, am luat credite ipotecare ... si in final aveam o casuta asa cum o visez de foaaaarte multi ani.
Ce sa va spun ... dupa doua zile de vise MI-NU-NA-TE ... mi-am adus aminte ca nu am teren ... si fuga fuguta, am aruncat un ochi pe piata imobiliara online si .... SI ... SIII ... am cazut jos când am vazut preturile la terenuri ! :(((((
Deci am doua variante, ori iau credit si eu si nepotii nepotilor mei, la care se adauga mama, defapt nu, ca ei nu-i mai da credit ... OK, atunci fratii mei, ori imi iau un teren (la un pret care sa nu ma trimita la un moment dat la inchisoarea datornicilor, dar la care sa platesc pâna in ziua in care am sa ma savârsesc din lumea asta) intr-o zona, de unde va trebui sa ma intorc in oras, ori cu parapanta, ori cu RATA.
In consecinta, tot leganatul pe-un vis s-a destramat, eu ramân in casa asta pe care incep sa n-o mai sufar (datorita vecinilor care sunt niste ... of... mai bine sa lasam) si imi dau voie sa-mi schimb azimutul spre alt vis. Ca de exemplu ... sa vina Fat Frumos si in loc de batistuta la buzunar sa stea infipt un Golden American Express (da da ... vise taica, vise). Sau si mai bine, ca sa nu depind de cardul nimanui, sa câstig la loto potul cel mare (am auzit ca e unul foaaarte maaaare). Poate ar fi fost indicat sa si cumpar un bilet ?!?! Naaah, n-are sens ! Singurele sume nemuncite care au intrat in viata si bugetul meu, au fost fisele de 10 bani gasite pe jos. Mai bine sa cobor ochii de la norisori, pasarele si frunze proaspete, inspre trotuare, da' de mai gasesc vreo fisa, poate am norocul sa fie de 50 de bani ! :))
Nici nu stiu, sa râd sau sa plâng ? Mi-am amintit cum in timpul "constructiei" casei mele de vis, aveam mari nehotarâri ... sa fie o constructie pe stil mediteranean, cu acoperisurile in panta lina, cu o gradina cu multe plante, tufe samd, sau sa fie o casuta cu influente nipone, cu shoji in loc de pereti, cu o gradina Zen bine gandita?
Categoric, imi vine sa plâng.