Am venit la serviciu (ce nasol), nu prea ştiu ce sa fac, colaboratorii/clienţii noştri au liber (nesuferiţii) şi eu pierd vremea prin birouri. Jumătate din colegi, au fost nişte înţelepţi când nu s-au bazat pe milostenia stapânului nostru şi şi-au luat concediuuuuuuu, aşa că bântui fără ţintă pe aici sau pe dincolo.
Dacă faceţi parte din cititorii mei fideli (nu sunt eu o draguţă şi o modestă !?!?), meritaţi să vă ţin la curent cu evoluţia curăţeniei de primăvară prin copacul-organigramă al firmei unde azi lâncezesc.
"Fenomenul naturii" a fost concediat (yeaaah!) iar eu am scapat cu crenguţa intactă. Acum ceva vreme a venit şi prădătorul suprem şi am fost surprinsă să văd că nu numai eu eram cu iataganul la cingatoare. Adică eram cu toţii pregătiţi de răzbel, înarmaţi până-n dinţi şi când ni s-a dat undă verde, care mai de care tăia din ramura groasă a şefei noastre. Era un fel de nebunie, când toată umilinţa pe care a înghiţit-o fiecare şi-a facut loc, a dat din coate şi fiecare din noi am hotarât că mai bine murim (a se înţelege: a muri = a fi concediat) decât să mai lucram cu ea. Şi uite aşa, după ce prădătorul nostru suprem a stat şi a gândit puţintel, a ajuns la concluzia că parcă mai bine păstrează gloata cea răzmeriţoasă, decât şefa cea cu figură de martir (yeah right)!
Ştiu că nu e frumos să te bucuri de necazul altuia, că poate o sa mă judecaţi pentru atitudinea juvenilo-infantilă (aţi face bine să vă abţineti), dar chiar mă simt răzbunată! Si mă bucur ca a fost concediată! Na! Uite-aşa! Că atâta ne-a mai explicat cum că nimeni de pe faţa pământului nu este de neînlocuit - mai puţin dânsa - că deja ne vedeam cu toţii şomeri, iar pe ea tronând pe o firmă "liberă de angajaţi".
S-a adeverit vorba "nu mor caii când vor câinii ... " - continuarea nu v-o spun.
Vă pup. (se simte zâmbetul de satisfacţie care mi s-a laţit pe mutriţă?)
Dacă faceţi parte din cititorii mei fideli (nu sunt eu o draguţă şi o modestă !?!?), meritaţi să vă ţin la curent cu evoluţia curăţeniei de primăvară prin copacul-organigramă al firmei unde azi lâncezesc.
"Fenomenul naturii" a fost concediat (yeaaah!) iar eu am scapat cu crenguţa intactă. Acum ceva vreme a venit şi prădătorul suprem şi am fost surprinsă să văd că nu numai eu eram cu iataganul la cingatoare. Adică eram cu toţii pregătiţi de răzbel, înarmaţi până-n dinţi şi când ni s-a dat undă verde, care mai de care tăia din ramura groasă a şefei noastre. Era un fel de nebunie, când toată umilinţa pe care a înghiţit-o fiecare şi-a facut loc, a dat din coate şi fiecare din noi am hotarât că mai bine murim (a se înţelege: a muri = a fi concediat) decât să mai lucram cu ea. Şi uite aşa, după ce prădătorul nostru suprem a stat şi a gândit puţintel, a ajuns la concluzia că parcă mai bine păstrează gloata cea răzmeriţoasă, decât şefa cea cu figură de martir (yeah right)!
Ştiu că nu e frumos să te bucuri de necazul altuia, că poate o sa mă judecaţi pentru atitudinea juvenilo-infantilă (aţi face bine să vă abţineti), dar chiar mă simt răzbunată! Si mă bucur ca a fost concediată! Na! Uite-aşa! Că atâta ne-a mai explicat cum că nimeni de pe faţa pământului nu este de neînlocuit - mai puţin dânsa - că deja ne vedeam cu toţii şomeri, iar pe ea tronând pe o firmă "liberă de angajaţi".
S-a adeverit vorba "nu mor caii când vor câinii ... " - continuarea nu v-o spun.
Vă pup. (se simte zâmbetul de satisfacţie care mi s-a laţit pe mutriţă?)
Un comentariu:
Hehe, mi-a placut povestioara. Am simtit si eu ca am luat parte la "razbelul" vostru, chiar daca al meu se desfasoara momentan doar in plan fantasmatic.
Daca ai timp si chef de filme, uite un film interesant: Swimming with the sharks, cu kevin Spacey http://www.imdb.com/title/tt0114594/ care cadreaza perfect la capitolul "Seful: ce i-as face de l-as prinde!"
Trimiteți un comentariu