A fost linistita si cam ametita asa, ca eram toti super obositi, dar pana la urma s-a incins atmosfera. Am fost la o terasa maaare numita "La ruine" :))
Mi-e dor de mare si de muzica si dans pe planjaaa si de peste proaspat si de bai nocturne :(
Ooofff, nici nu mai vreau sa ma "uit" in directia mãrii ! Daca imi schimb locul de munca, ar fi culmea sa le zic .."ok, vin de la intâi, dar din 4 imi iau concediu" :(( VREAAAAU IN CONCEDIUUUUU si daca se poate VREAAAUUU LA MAAAAREEEE ! :D
Cred ca de acum e o perpetua poveste in tzara asta. "renegociem salariul dupa6 luni" ... "ok, am inteles, firma are probleme, renegociem dupa un an" .. anul s-a scurs demult, salariile vin, dar asa .. cu scrâsnete si vaiete, nu stii pana in ultima clipa daca il ai in cont au ba. E frustrant sa stai cu avansul in cont, sa nu indraznesti sa te atingi de el, ca e posibil sa nu primesti banii de lichidare (care coincide cu rata la banca). Iar "tatal nostru" olandez, parca-i picat din luna ! Nu pricepe ce se intampla aici, sau nu-i pasa (aici, eu am ajuns sa nu-i mai dau importanta aspectului) si firma se duce lent da' sigur pe râpa. Si cum eu sunt o persoana responsabila (adica panicata din cauza creditului) nu pot sa astept pana se va declara oficial falimentul. :-<
Mda, aiurea si nesigura situatia! De-ai stii cu ce cantec am obtinut noi salariul MINIM pe economie conform cu legea (adica acele amarate de 2 milioane jumate pentru studii suprioare)... ce istericale am avut de infruntat, de parca ceream mai mult decat meritam, ce fite si ochi dati peste cap in ziua de salariu, in conditiile in care suntem doi oameni buni la toate (de la munca propriu-zisa pana la realizarea de materiale, traduceri de carti, si mai nou si drumuri infernale prin bucuresti pe o ramura profesionala nici macar stipulata in contractul de munca). O porcarie. Dar se pare ca lucrurile au intrat pe un fagas normal (na, ce face interventia masculina la momentul potrivit si la timpul potrivit! =))), pentru ca eram ferm hotarata ca din septembrie, dupa concediul din august, sa-mi iau zborul si sa-mi caut in alta parte. problema e ca imi place tare mult ce fac, e pe domeniu, e un lucru pentru care m-am pregatit in facultate si m-am bucurat ca nu am tradat cauza... Acum lucrurile sunt ok, insa nu renunt la alternativa renuntarii, daca lucrurile scapa iar de sub control.
Ca om patit, eu zic sa continui sa cauti, dupa ce revii din concediu. Interventia masculina, o fi ea buna acum, dar daca se termina brusc, atunci sa te tzii la istericale si zile fripte ! Mai ales ca ziceai ca domnul e inscris la categoria Juniori iar Frasinica la Seniori !
Andropauza si-a luat iar job, si e tare satisfacut. :D Stii tu... reconfirmarea potentei prin prisma proefesiei, alea ala. :)) Nu cred ca mai e interesat de soarta Menopauzei. O lasa sa se chinuie singura cu bufeurile sau sa i le potoleasca cine-o vrea.
Ce cuplu "ucigator" maaaaaaaah !!! :)) Dar daca trecem de micile rautati inerente angajatului :D cred ca sunt de compatimit, defapt. Cred ca nu e tocmai usor sa stii sa imbatranesti frumos si cu demnitate. Inca un pic si va trebui sa iau aminte mai atent la tema asta :))
Sa stii ca, asa cum ai zis si tu, lasand la o parte rautatile mele de angajata frustrata :)) ea, cel putin, este de admirat din doua puncte de vedeer: - este o femeie care se ingrijeste foarte mult si arata foarte bine si, in sinea ei, este foarte tanara. Este o prezenta placuta, daca nu intri in profunzimi si nu ii cunosti latura aia meschina si avara; - ii place sa invete, este deschisa, se tot duce la formari, sa stie mai multe lucruri... ma rog, uneori le intelege pe dos. :)), dar e de apreciat dorinta de a evolua.
ce dulce esti tu mai, Ricutzã micutzã ! Cred ca trebuie doar un pic de bunavointa ca sa gasim ceva frumos in orice persoana. Adevarat ca uneori, mizeriile zilnice ne cam impiedica, nu sa le vedem, ci ne impiedica puterea de a acorda atentie si unor terte persoane.
Daca nu as putea sa-i vad si partile pozitive, daca nu ai as investi-o povzitiv, adica, nu as mai putea continua lucrul cu ea. Pentru mine conteaza enorm de mult calitatea umana. Fac orice, cata vreme cel care imi cere este un om bun si corect. De cand m-am izbit si de partea ei intunecata, nu mai puteam sa o vad, ma irita doar si cand o auzeam la telefon, faceam in scarba totul, de nedescris. Chiar si acum, de doua saptamani de cand este foarte ok si de cand mi-a revenit pofta de munca si motivatia, tot a incercat sa ma "incalece" si sa-mi fenteze cateva ore in plus. Nu stiu, o fi ceva compulsiv, sa profite. o_O Dar incerc sa ma centrez pe avantaje si sa ii vad si calitatile, ca sa mai rezist pana cand oi fi pregatita sa plec.
nu vreau sa vorbesc in numele tau, dar pregatita n-ai sa fi niciodata. Trebuie sa se intâmple ceva care sa te catalizeze si sa te faca sa lasi deoparte precautiile. Si daca se va intampla si vei spune "fie ce-o fi", atunci arunca-te. Nu exista un moment mai bun sau mai rau, sa incerci sa iei taurul de coarne. Cred ca e vorba doar de limita de suportabilitate a fiecaruia.
Asa e! De limita e vorba! Dar mai e gandirea asta ca asa e angajatorul roman si ca asa cum am dat peste asta o sa dau peste altii. O gandire paguboasa, de care incerc sa ma descotoresc atuncic cand sunt prea scarbita.
19 comentarii:
http://www.youtube.com/watch?v=hIExZvqX4j4
Am ascultat-o azi in taxi si mi-am adus aminte de nebunia de acum 2 ani, de la mare, hoho!
World, hold on!
>:D< :*
:*
ei, cum ti-a fost seara ? :D
:)) vroiam sa te intreb pe ce terasa ai fost ... de parca as sti vreuna in Buc. !
>:D<
A fost linistita si cam ametita asa, ca eram toti super obositi, dar pana la urma s-a incins atmosfera. Am fost la o terasa maaare numita "La ruine" :))
Mi-e dor de mare si de muzica si dans pe planjaaa si de peste proaspat si de bai nocturne :(
:*:* >:D<
Ooofff, nici nu mai vreau sa ma "uit" in directia mãrii ! Daca imi schimb locul de munca, ar fi culmea sa le zic .."ok, vin de la intâi, dar din 4 imi iau concediu" :((
VREAAAAU IN CONCEDIUUUUU si daca se poate VREAAAUUU LA MAAAAREEEE ! :D
Inca esti la locul asta de munca dar in paralel iti cauti in alta parte?
Auzi, dar parca scapasesi de Frasinica ta... de ce vrei sa pleci?
Cred ca de acum e o perpetua poveste in tzara asta. "renegociem salariul dupa6 luni" ... "ok, am inteles, firma are probleme, renegociem dupa un an" .. anul s-a scurs demult, salariile vin, dar asa .. cu scrâsnete si vaiete, nu stii pana in ultima clipa daca il ai in cont au ba. E frustrant sa stai cu avansul in cont, sa nu indraznesti sa te atingi de el, ca e posibil sa nu primesti banii de lichidare (care coincide cu rata la banca). Iar "tatal nostru" olandez, parca-i picat din luna ! Nu pricepe ce se intampla aici, sau nu-i pasa (aici, eu am ajuns sa nu-i mai dau importanta aspectului) si firma se duce lent da' sigur pe râpa. Si cum eu sunt o persoana responsabila (adica panicata din cauza creditului) nu pot sa astept pana se va declara oficial falimentul.
:-<
Mda, aiurea si nesigura situatia! De-ai stii cu ce cantec am obtinut noi salariul MINIM pe economie conform cu legea (adica acele amarate de 2 milioane jumate pentru studii suprioare)... ce istericale am avut de infruntat, de parca ceream mai mult decat meritam, ce fite si ochi dati peste cap in ziua de salariu, in conditiile in care suntem doi oameni buni la toate (de la munca propriu-zisa pana la realizarea de materiale, traduceri de carti, si mai nou si drumuri infernale prin bucuresti pe o ramura profesionala nici macar stipulata in contractul de munca). O porcarie. Dar se pare ca lucrurile au intrat pe un fagas normal (na, ce face interventia masculina la momentul potrivit si la timpul potrivit! =))), pentru ca eram ferm hotarata ca din septembrie, dupa concediul din august, sa-mi iau zborul si sa-mi caut in alta parte. problema e ca imi place tare mult ce fac, e pe domeniu, e un lucru pentru care m-am pregatit in facultate si m-am bucurat ca nu am tradat cauza... Acum lucrurile sunt ok, insa nu renunt la alternativa renuntarii, daca lucrurile scapa iar de sub control.
Ca om patit, eu zic sa continui sa cauti, dupa ce revii din concediu. Interventia masculina, o fi ea buna acum, dar daca se termina brusc, atunci sa te tzii la istericale si zile fripte ! Mai ales ca ziceai ca domnul e inscris la categoria Juniori iar Frasinica la Seniori !
Pai raman cu tentaculele si antenutele ridicate, ca-i tare efemera fericirea asta a ei! :))
Da' Andropauza ce a patit ? A fugit in lume cu o artista ? :D
Andropauza si-a luat iar job, si e tare satisfacut. :D Stii tu... reconfirmarea potentei prin prisma proefesiei, alea ala. :)) Nu cred ca mai e interesat de soarta Menopauzei. O lasa sa se chinuie singura cu bufeurile sau sa i le potoleasca cine-o vrea.
Ce cuplu "ucigator" maaaaaaaah !!! :))
Dar daca trecem de micile rautati inerente angajatului :D cred ca sunt de compatimit, defapt. Cred ca nu e tocmai usor sa stii sa imbatranesti frumos si cu demnitate. Inca un pic si va trebui sa iau aminte mai atent la tema asta :))
Sa stii ca, asa cum ai zis si tu, lasand la o parte rautatile mele de angajata frustrata :)) ea, cel putin, este de admirat din doua puncte de vedeer:
- este o femeie care se ingrijeste foarte mult si arata foarte bine si, in sinea ei, este foarte tanara. Este o prezenta placuta, daca nu intri in profunzimi si nu ii cunosti latura aia meschina si avara;
- ii place sa invete, este deschisa, se tot duce la formari, sa stie mai multe lucruri... ma rog, uneori le intelege pe dos. :)), dar e de apreciat dorinta de a evolua.
ce dulce esti tu mai, Ricutzã micutzã !
Cred ca trebuie doar un pic de bunavointa ca sa gasim ceva frumos in orice persoana. Adevarat ca uneori, mizeriile zilnice ne cam impiedica, nu sa le vedem, ci ne impiedica puterea de a acorda atentie si unor terte persoane.
Daca nu as putea sa-i vad si partile pozitive, daca nu ai as investi-o povzitiv, adica, nu as mai putea continua lucrul cu ea. Pentru mine conteaza enorm de mult calitatea umana. Fac orice, cata vreme cel care imi cere este un om bun si corect. De cand m-am izbit si de partea ei intunecata, nu mai puteam sa o vad, ma irita doar si cand o auzeam la telefon, faceam in scarba totul, de nedescris. Chiar si acum, de doua saptamani de cand este foarte ok si de cand mi-a revenit pofta de munca si motivatia, tot a incercat sa ma "incalece" si sa-mi fenteze cateva ore in plus. Nu stiu, o fi ceva compulsiv, sa profite. o_O Dar incerc sa ma centrez pe avantaje si sa ii vad si calitatile, ca sa mai rezist pana cand oi fi pregatita sa plec.
nu vreau sa vorbesc in numele tau, dar pregatita n-ai sa fi niciodata. Trebuie sa se intâmple ceva care sa te catalizeze si sa te faca sa lasi deoparte precautiile. Si daca se va intampla si vei spune "fie ce-o fi", atunci arunca-te. Nu exista un moment mai bun sau mai rau, sa incerci sa iei taurul de coarne. Cred ca e vorba doar de limita de suportabilitate a fiecaruia.
Asa e! De limita e vorba! Dar mai e gandirea asta ca asa e angajatorul roman si ca asa cum am dat peste asta o sa dau peste altii. O gandire paguboasa, de care incerc sa ma descotoresc atuncic cand sunt prea scarbita.
Eu am sters, ca dadusem linkul :D
Mai Carmencita, unde esti tu? :)) >:D<
Pour toi in palat.
Trimiteți un comentariu