Am venit la serviciu (ce nasol), nu prea ştiu ce sa fac, colaboratorii/clienţii noştri au liber (nesuferiţii) şi eu pierd vremea prin birouri. Jumătate din colegi, au fost nişte înţelepţi când nu s-au bazat pe milostenia stapânului nostru şi şi-au luat concediuuuuuuu, aşa că bântui fără ţintă pe aici sau pe dincolo.
Dacă faceţi parte din cititorii mei fideli (nu sunt eu o draguţă şi o modestă !?!?), meritaţi să vă ţin la curent cu evoluţia curăţeniei de primăvară prin copacul-organigramă al firmei unde azi lâncezesc.
"Fenomenul naturii" a fost concediat (yeaaah!) iar eu am scapat cu crenguţa intactă. Acum ceva vreme a venit şi prădătorul suprem şi am fost surprinsă să văd că nu numai eu eram cu iataganul la cingatoare. Adică eram cu toţii pregătiţi de răzbel, înarmaţi până-n dinţi şi când ni s-a dat undă verde, care mai de care tăia din ramura groasă a şefei noastre. Era un fel de nebunie, când toată umilinţa pe care a înghiţit-o fiecare şi-a facut loc, a dat din coate şi fiecare din noi am hotarât că mai bine murim (a se înţelege: a muri = a fi concediat) decât să mai lucram cu ea. Şi uite aşa, după ce prădătorul nostru suprem a stat şi a gândit puţintel, a ajuns la concluzia că parcă mai bine păstrează gloata cea răzmeriţoasă, decât şefa cea cu figură de martir (yeah right)!
Ştiu că nu e frumos să te bucuri de necazul altuia, că poate o sa mă judecaţi pentru atitudinea juvenilo-infantilă (aţi face bine să vă abţineti), dar chiar mă simt răzbunată! Si mă bucur ca a fost concediată! Na! Uite-aşa! Că atâta ne-a mai explicat cum că nimeni de pe faţa pământului nu este de neînlocuit - mai puţin dânsa - că deja ne vedeam cu toţii şomeri, iar pe ea tronând pe o firmă "liberă de angajaţi".
S-a adeverit vorba "nu mor caii când vor câinii ... " - continuarea nu v-o spun.
Vă pup. (se simte zâmbetul de satisfacţie care mi s-a laţit pe mutriţă?)
Dacă faceţi parte din cititorii mei fideli (nu sunt eu o draguţă şi o modestă !?!?), meritaţi să vă ţin la curent cu evoluţia curăţeniei de primăvară prin copacul-organigramă al firmei unde azi lâncezesc.
"Fenomenul naturii" a fost concediat (yeaaah!) iar eu am scapat cu crenguţa intactă. Acum ceva vreme a venit şi prădătorul suprem şi am fost surprinsă să văd că nu numai eu eram cu iataganul la cingatoare. Adică eram cu toţii pregătiţi de răzbel, înarmaţi până-n dinţi şi când ni s-a dat undă verde, care mai de care tăia din ramura groasă a şefei noastre. Era un fel de nebunie, când toată umilinţa pe care a înghiţit-o fiecare şi-a facut loc, a dat din coate şi fiecare din noi am hotarât că mai bine murim (a se înţelege: a muri = a fi concediat) decât să mai lucram cu ea. Şi uite aşa, după ce prădătorul nostru suprem a stat şi a gândit puţintel, a ajuns la concluzia că parcă mai bine păstrează gloata cea răzmeriţoasă, decât şefa cea cu figură de martir (yeah right)!
Ştiu că nu e frumos să te bucuri de necazul altuia, că poate o sa mă judecaţi pentru atitudinea juvenilo-infantilă (aţi face bine să vă abţineti), dar chiar mă simt răzbunată! Si mă bucur ca a fost concediată! Na! Uite-aşa! Că atâta ne-a mai explicat cum că nimeni de pe faţa pământului nu este de neînlocuit - mai puţin dânsa - că deja ne vedeam cu toţii şomeri, iar pe ea tronând pe o firmă "liberă de angajaţi".
S-a adeverit vorba "nu mor caii când vor câinii ... " - continuarea nu v-o spun.
Vă pup. (se simte zâmbetul de satisfacţie care mi s-a laţit pe mutriţă?)
