E Marti, e nasol, n-am chef de nimic. Azi-noapte n-am pus geana pe geana, acum sunt cu tensiunea la cer (presupun ca asa se simt hipertensivii :D), nu mi-ar strica un Distonocalm completat cu un Rudotel si alte bazaconii ca astea. Ca norocul ca nici nu am absolut nimic de facut, nu stiu cum m-as aduna sa produc ceva coerent.
Ma simt ca un câine batrân, bolnav si istovit si care ar vrea sa se ascunda in cel mai intunecos ungher si sa moara. Dar de moarte buna, nu eutanasiat :)).
As vrea sa pot boci una, zdravan, ca toate femeile sensibile si delicate, dar se pare ca eu nu fac parte din categoria mai sus specificata. Simt cum ma farâm in mine, as vrea sa ma opresc si nu pot. Stau si asist ca un spectator cum tot ce credeam ca e viata mea se darâma sub ochii mei. Stiu ca am sa-mi revin, dar mai stiu si ca cu fiecare experienta de genul asta, perioada de recuperare e tot mai lunga, dureroasa si cu urme tot mai inestetice pe psihicul meu.
Ma simt ca un câine batrân, bolnav si istovit si care ar vrea sa se ascunda in cel mai intunecos ungher si sa moara. Dar de moarte buna, nu eutanasiat :)).
As vrea sa pot boci una, zdravan, ca toate femeile sensibile si delicate, dar se pare ca eu nu fac parte din categoria mai sus specificata. Simt cum ma farâm in mine, as vrea sa ma opresc si nu pot. Stau si asist ca un spectator cum tot ce credeam ca e viata mea se darâma sub ochii mei. Stiu ca am sa-mi revin, dar mai stiu si ca cu fiecare experienta de genul asta, perioada de recuperare e tot mai lunga, dureroasa si cu urme tot mai inestetice pe psihicul meu.
3 comentarii:
Vom somnambuli impreuna, atunci!
Stii ce ma ajuta pe mine? Sa ies in oras! Mult, sa-mi iau gandul. Ma imbrac frumos, ma mumusesc in oglinda, imi iau 2-3 prietene/prieteni, si batem orasul in lung si-n lat. Mergem la terase, glumim pe seama mea si a vietii mele naspa, bem, mancam, apoi mergem la un film, apoi aterizam la unul-altul si continuam serata in jocuri de carti, iar bautura, iar mancare.
Acum nu-i timpul sa stai singurica. Bine, oricum nu esti singura, ai iepurasul virtual cu tine! >:D< :*
Oof rica draga, bine-ar fi sa mai am vârsta ta ! Prietenii mei, extrem de putini la numar, sunt familisti, cu copii, scoli, capacitati si BAC-uri. Iti dai seama ca nu le arde de smiorcaielile mele de adolescenta batrâna ! Ca sa nu spun ca din toata gasca, doar eu sunt divortata, asa ca oricâta prietenie si intelegere ar exista, tot ridica usor din sprânceana la genul asta de probleme. Eventual asta se preteaza la fiicele lor adolescente. Nu-mi pot gasi consolarea decat in blogul meu si-al tau, TV si cam atât.
Vesnic (pentru o perioada nu prea lunga, sper)necomsolata, a ta Carmen :D
Eu si prietena mea vera, cu care sunt in relatie fuzionala de 5 ani, de la inceputul facultatii, si cu care am impartit covrigi in sesiune, apa plata in timpul examenului si cu care am si concurat pe locurile de la master- de unde am iesit amandoua invingatoare, si care mi-e si colega de munca acum (iti imaginezi ce e la serviciu, nu-i asa?) am ajuns la concluzia ca si la 70 de ani vom fi la fel de descreierate.
Am zis ca dupa ce terminam cu masterul, mai dam la o facultate, chiar si pentru simplul fapt de a mai simti thrill-ul din timpul sesiunii. Imagineaza-ti doua batranici, care isi alunga nepotii timp de doua saptamani, fumeaza si se destrabaleaza in timp ce invata pentru examene.
So, distractia n-are varsta. :D Daca nu mere cu prietenele, iti recomand sa stai in prajma barbatilor, ca cu ei te distrezi mereu. Un surplus de testosteron nu strica absolut deloc! Ba chiar face bine la tonusul emotional.
Tin minte o situatie sumbra din viata mea scurta dar zbuciumata, in care drama existentialo-relationala prin care treceam concorda cu o alta drama, a unui prieten bun. Nu ne-am impartasit trairile suferinde, dar in schimb am reusit foarte bine sa ne mutam gandul de la ele.
Trimiteți un comentariu