Toamna cartofilor liceano-comunisti

Era toamna si de la scoala ne-au scos la prasit cartofii. Nu ma certati daca incurc termenii agro-tehnici. Stiu ca ni s-a inmânat câte o sapa si un tip de acolo (habar n-am ce era si dealtfel nici nu prea imi pasa) ne spunea, linistitor, ca fiecare trebuie sa sape doar un rând. “Aaa, doar un rând!?” ne voiniceam noi. Pâna la prânz am terminat ! L-am vazut ca se uita la noi aiurit, mirat. I-am zâmbit larg cu gura pâna la urechi ! Il catalogasem deja. “E sarac cu duhul, saracu’ !”
Ne-a urcat intr-un camion, ne-a dus undeva, unde doar pasarile calatoare zboara si acolo ne-a dat jos. Ne-a mai zis inca o data “doar un rând!” si s-a uitat lung la noi, apoi s-a invârtit pe calcâie si a plecat. Cu noi ramasesera vreo trei barbati care lucrau ca zilieri. Ne-au zis “hai sa-i dam bataie, c-o sa ne prinda noaptea”. Poftim? Cum? Care noapte? Ne-a aratat cu mâna un câmp cât pista NASA. Dumnezeule maaare, dar un rând din ala, se pierdea in zare!!! Am preluat instantaneu mutra lunga a celui “sarac cu duhul”.
Si ne-am apucat de sapat voiniceste. Nici in ziua de azi nu stiu ce naiba faceam acolo! Cartofii nu-i scoteam, buruieni nu smulgeam. Ce naiba faceam noi acolo, totusi?
Si sapând eu acolo “ceva” am dat peste un cuib de popândai. Unul dintre muncitori mi-a zis sec “omoara-i” ! Whaaaaat ??? Cum sa-i omor ? Ai innebunit?!?!?! Pe mama a omorât-o unul dinte ei cu sapa. Am cazut in genunchi si am inceput sa vomit! Când l-am vazut ca vine cu sapa spre pui, care erau cred ca doar de o zi sau doua, m-am aruncat pe cuib, l-am inconjurat cu bratele si nu l-am lasat. Mi-a zis ca-s o proasta! Probabil. I-am adunat pe micuti in caciulita si i-am dus acasa. Nu-mi amintesc exact ce s-a intamplat cu ei. Parca a supravietuit unul. Cam asta am facut eu toata copilaria si adolescenta mea. Am cules de pe strada toti cateii si pisicutele orfane. Dar trebuie sa recunosc si meritele mamei mele. A devenit o mamica adoptiva pentru toti, alaturi de mine. Nici macar o data nu a aruncat pe strazi un “orfan”. I-am crescut pe toti si le-am gasit stapân la toti. Au preluat stafeta copii mei. A fost o vara când ne-am procopsit cu sapte orfanei. Au trecut aproape patru luni pana le-am gasit stapan la sase. A saptea a ramas la noi . Era schioapa.