Hai să scriu despre prietenii mei “on-line”. Mă roade un dor de ei de nici nu vă închipuiţi.
Primul pe care l-am cunoscut şi pe care îl consider un fel de frate, e un român. Un frate super drăguţ, căpos, enervant, amabil dar mai ales un prieten deosebit. N-am să le dau numele ci doar username-urile. Deci, “fratele” ăsta se numeşte danutz. Din păcate munceşte mult şi apare online tot mai rar. Între timp a deschis un forum şi un chat-room, unde ne adunam toţi, seară de seară şi povesteam de toate. Lui trebuie să-i mulţumesc pentru prieteniile deosebite care s-au legat. Fără site-ul lui (forum şi chat-room) ne-am fi risipit care pe unde şi nici că ne-am mai fi găsit vreodată. Deci, dănutz ... muack! 
Pe amândoi obrăjorii tăi!
Apoi a aparut parazitul, tot român (evident, nu?!?!) care are un umor mai aparte şi pe care la început (să fiu sinceră) l-am cam antipatizat. Habar n-am când mi-a devenit drag. Că mi-a devenit! În ultima vreme, el m-a ajutat cu multe mărunţişuri şi pe care am apucat să-l las “stăpân” pe un cont de-al meu, când am realizat că internetul meu o să decedeze întru Domnu’.
Cam în acelaşi timp a intrat în viaţa mea şi aralar, un spaniol deştept nevoie mare şi care a fost primul care a avut încredere în mine şi m-a ajutat, atunci când nimeni n-ar fi făcut-o, fiindcă eram o cvasi-necunoscută p-acolo (pe un alt chat). Şi pe chestia asta i-am dat o steluţă şi dragostea mea eternă. Mă rog .. dragostea i-am dat-o ceva mai târziu, după ceva luni de la întâmplarea cu pricina, dar asta e alta poveste pe care nu cred că am să v-o spun vreodată. În rest, e deştept, aaa .... hmmm .. e deştept .. şi multe altele nu ştiu despre el. Ba ... ştiu! E cel mai secretos om de pe faţa pământului! 
(sunt curioasă, când o să am iar internet şi o să postez poveştile astea pe blog, dacă o să pot insera şi ceva zâmbăreţi)
Mai încoace (doar de câteva luni) postând cu spor pe un forum (şi când zic “cu spor” apăi să se înţeleagă că eram la limita spam-ului!) am remarcat-o pe Maisa, o portugheză bună ca pâinea caldă. Ce dragă mi-e fata asta! Nu numai ca e deşteaptă, dar e bună de pus la rană. 
Tot timpul are o vorba bună pentru toată lumea. Cu timpul, am ajuns amândouă la concluzia că suntem suflete gemene. Suntem de aceeaşi vârstă, gândim la fel, reacţionăm la fel (poate ca eu mai impulsiv). E uimitor să vezi pe chat cum scriem acelaşi lucru, la fracţiune de secundă.
Pe când mă “conversam” cu Maisa, iaca primesc eu un PM (private message) de la Specter, un fel de guru al forum-ului şi care zicea ceva de genul “ce-ţi mai place sa spam-uieşti! rofl “. Deja mă vedeam ban-ată. Mda ... Specter s-a dovedit a fi un tip cu un umor foarte spumos şi care mai apoi a devenit unul din cei patru muşchetari. Da, ştiu că vă întrebaţi care e treaba cu cei patru muşchetari. Răbdare, că vine şi povestea aceea. Ah, că uitam să scriu, Specter e un norvegian cu rădăcini portugheze. 
Tot el e cel care m-a luminat cum să folosesc un forum de lucru şi datorită căruia am şi găsit de lucru. Oh, deci şi lui îi sunt veşnic recunoscătoare!
Urmatorul pe listă e adviewz / addu, un copilandru indian, cu mult bun simţ şi cu o tonă de veselie, în ciuda problemelor în care se zbate. Şi el are un “geamăn” – pe downloade, un persan. Down e veselia întruchipată. El e premiant când vine vorba de găsit emoticon-uri. Ca şi “fratele” lui – addu- down e super inteligent şi super educat. Mai e un copil, friendishan / ishan, tot indian – un zăpăcit şi jumătate! Să nu uit să-l menţionez pe MuGen, un pakistanez care în fiecare zi îmi ura toate cele bune şi mă întreba ce mai fac. Devenise o obişnuinţă foarte reconfortantă. Ce dor îmi e de toate astea!!! (acuma e momentul de lăcrimat discret în colţul ochiului şi şters nasu’)
Mai sunt şi alţii, dar care deşi sunt simpatici nu mi s-au lipit de suflet ca cei de care tocmai am scris. Ca să nu spun, că sunt şi acolo, ca şi în viaţa reală, unii total mitocani, prost-crescuţi sau doar javre. Adică nimic ieşit din comun. Doar îi vedem zilnic, ne lovim de ei. De ce ar fi lipsit internetul de ei?! Că doar nu era să devină cyber-space-ul asta un loc idilic, liber de prostie şi mitocănie. Naaaaah .. hai să nu ne amăgim singuri! 
Încă mai aşteptaţi povestea celor patru muşchetari în varianta cyber? Bine .. Nu că ar fi mare lucru de spus. Din cauza diferenţelor orare (ce-mi place când mă exprim aşa frumos şi elevat), spre miezul nopţii, pe chat-room-ul nostru, rămâneam doar eu, Maisa, aralar şi Specter. Ce sa zic ... starea ideala de sistem! Eu cu Maisa care povesteam non-stop, aralar care ne servea wiki-link-uri şi explicaţii la orice nelămurire am fi avut (v-am zis deja ca e “doxă” băiatul ăsta, nu?!) sau link-uri spre you-tube şi Specter care munceşte câte ceva şi apare sporadic, postează câte o replică sau un “dansul ploii” (nişte smilies albaştrii care dansează) sau se lansează în câte o dezbatere foarte interesantă (şi savuroasă în acelaşi timp) cu aralar. Mai există şi varianta în care aralar tace amarnic (habar n-am de ce), sau Maisa care pleacă la cafele pe vreo terasă, sau eu, care mă joc Dungeons & Treasures. Oricum, variaţiile de stare de spirit sunt în limita normalului şi ne simţim taaaaare bine împreună, noi patru.
Acuma stau şi mintea îmi zburdă ... la toate poveştile noastre din chat, la toate zâmbetele, glumele sau chiar râsetele cu lacrimi de care am avut parte. N-aş fi crezut că poate să îmi fie atât de dor de ei! 
P.S. Maisa mi-a trimis SMS-uri în care mă întreba unde am dispărut. I-am răspuns, i-am zis de internet (cu spumele la gură, de rigoare) şi i-am mai scris să le transmită dragostea mea şi celorlalţi doi muşchetari.
Ce dooooooooor îmi e de ei!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu