E evident că tot n-am internet, altfel n-aş scrie aici. Ceea ce fac eu se numeste terapie ocupaţională. Nu râdeţi! Întrebaţi orice medic (deştept) şi o să vă spună că unele adicţii se tratează cu succes în felul ăsta. Adică îţi faci de lucru şi dacă n-ai! Eu m-am hotărât să scriu, să învăţ diverse limbi străine (parcă am mai pomenit asta pe undeva ...). Şi dacă tot mă gândeam să plec cât văd cu ochii, până în capătul Europei, adică în Portugalia, am zis să văd cu ce se mănâncă portugheza. Ei bine, portugheza e un fel greu de digerat şi care nu se poate servi fără cafea şi ţigară. Fiindcă trebuie să îţi calmezi cumva neuronii electrocutaţi de nenumăratele reguli de pronunţie!
Dacă ar fi să fac un top al limbilor latine – la nivel doar de pronunţie, las gramatica deoparte – limba româna, garantat, ia locul 1. cu steluţă şi cununiţă de flori. Apoi aş zice că spaniola ratează la mustaţă locul 2. în favoarea limbii italiene. Pe 4. aş pune franceza. La urmă, pe locul 10. sau 20. (chiar nu are importanţă care din cele două. Şi nu mustăciţi din nas cum că ar fi doar cinci limbi de sorginte latină, că ştiu!) urmează limba portugheză. În cărticica mea de Învăţaţi limba portugheză fără profesor sunt “doar” două pagini cu reguli de pronunţie. PRO – NUN – ŢI – E !!!!!!!!! Unde mai pui că după ce reuşeşti să ţii minte toate regulile alea, nu te-ai ales cu nimic încă. Mai urmează alte reguli, gramaticale de data asta şi nu în cele din urmă, bagajul lingvistic, fără de care îţi pierzi vremea învăţând celelalte reguli! Să mai pomenesc şi de topica limbii portugheze care nu e chiar floare la ureche? Mă gândesc că nu are sens să vă înnebunesc cu atâtea detalii. Oricum, la partea de gramatică ... uhmmm ... tare mi-e frică că nu primim nici măcar menţiune.
Acuma ... am stat şi am citit mult (că am timp, lua-l-ar dracu’de internet!), mi-am amorţit neuronii cu multe reguli de pronunţie, şi în portugheza şi în spaniola şi am decis, că de capul meu, cel mai simplu e să învăţ spaniola. E chiar odihnitoare ocupaţia. Am citit deja jumătate de cărţulie şi 10% din dicţionar. Şi dacă n-ar fi scris atât de mărunt (arată de parcă e tipărit cu font de 4) şi ochelarii mei depăşiţi, cred că aş fi citit chiar mai mult. Terapia mea ocupaţională are şi o parte hilară. Sau nu. Depinde cine cum o judecă. Ca să aud şi să mă lămuresc cum e cu pronunţia asta (şi spaniolă şi portugheză) am dat-o pe telenovele. Cred că în ultima săptămâna am văzut atâta amar de telenovele cât n-am vazut de când au “aterizat” ele pe plaiurile noastre extrem şi definitiv mioritice.
Încerc să nu mă gândesc prea mult că azi e doar 12 a lunii şi până pe întâi mai sunt aproape trei saptamâni ... Numai scriind asta şi deja îmi dau lacrimile de ciudă şi frustrare. Să trecem de asta .. ideea de bază era că în trei saptamâni o să ajung să citesc chiar cursiv (în spaniolă), păcat că nu prea înţeleg tot. Ce frustrant e să răsfoieşti un dicţionar real, când on-line afli răspunsul aproape instantaneu. Dar mai frustrant decât asta e să ai doar varianta de dicţionar român-spaniol iar ghidul conversaţional în varianta spaniolă-româna. Aşa că de multe ori sunt în ceaţă cu lecţiile mele. ‘Oi fi eu deşteaptă şi extrem de intuitivă, dar înca n-am reuşit să intuiesc tot vocabularul spaniol. lol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu