Schiller's day

Schiller mit Heppner - Leben (I feel you)


Schiller - Ruhe


Schiller - Dancing with loneliness


Schiller - Glockenspiel

Simon's cat - "TV Dinner"

Mãi Zorro, unde esti ?

tina arena feat. marc anthony

Nelly Furtado & Timbaland - Say it Right

The Pussycat Dolls

Sugababes - Round, round

In sfârsit, vineri !

koop - come to me




koop- island blues

That's what friends are for

And I never thought I`d feel this way
And as far as I`m concerned
I`m glad I got the chance to say
That I do believe I love you
And if I should ever go away,
Well, then close your eyes and try,
To feel the way we do today,
And then if you can remember,
Keep smiling, keep shining,
Knowing you can always count on me,
for sure, that`s what friends are for,
For good times, and bad times,
I`ll be on your side forevermore,
That`s what friends are for.
Well, you came and opened me
And now there`s so much more I see
And so by the way,
I thank you
And then for the times we`re apart,
Well, then close your eyes and know
These words are coming from my heart
And then if you can remember,
Keep smiling, keep shining,
Knowing you can always count on me,
For sure, that`s what friends are for,
For good times, and bad times,
I`ll be on your side forevermore,
That`s what friends are for,
Keep smiling, keep shining,
Knowing you can always count on me,
For sure, that`s what friends are for,
For good times, and bad times,
I`ll be on your side forevermore,
That`s what friends are for,
Keep smiling, keep shining,
Knowing you can always count on me,
for sure, that`s what friends are for.
For good times, and bad times,
I`ll be on your side forevermore,
That`s what friends are for.

Trezireaaaaaa !!!!!

Sa lasam deoparte tristetile si gândurile, sa ne reamintim ca in fiecare din noi zace un strop din scânteia pasarii Phoenix ! Sa o ajutam sa renasca ! Fiecare simtire ne aduce mai aproape de momentul in care flacara Phoenix-ului se va transforma in vâlvataie. Nu o innabusiti, lasati-o sa se inalte. Si cresteti alaturi de ea!

O zi de romantism francez nu strica nimanui !

Joe Dassin - Salut !

Joe Dassin - Le Cafe des Trois Colombes

Joe Dassin - Et si tu n'existais pas

Joe Dassin - A Toi


Joe Dassin - Zai Zai Zai


Joe Dassin-Si tu t'appelles mélancolie


Il etait une fois nous deux

Joe Dassin - L'Ete Indien

Walk of life

Go Girl !

De la o prietena draga, am primit o carticica. Am citit-o pe nerasuflate. E plina de citate. Le postez aici pe cele care mi-au placut cel mai mult ! Mi-au dat de gândit. Voua nu ?


"când ti se ofera o aventura grozava, sa nu o refuzi!" - Amelia Earhart (1898-1037)
"cred ca oriunde ai ajunge in calatoria ta, exista noi zei care te asteapta acolo, cu o rabdare divina - si cu bucurie" - Susan M. Watkins (n. 1945)
"peste douazeci de ani de acum inainte, vei fi mai dezamagit de lucrurile pe care nu le-ai facut decât de cele pe care le-ai facut. Asa ca ridica pânzele si pluteste mai departe... Cerceteaza. Viseaza. Descopera." - Mark Twain (1835 - 1910)
"ori te faci mic si te ascunzi, ori scoti pieptul inainte si faci fata provocarii. Am constatat ca ma simt mai bine daca lupt." - Minnie Driver (n. 1971)
"ai grija fata mea, intre lasitate si curaj, coloana vertebrala face diferenta." - Clementine Paddleford (1900-1968)
"cândva erai salbatic. Nu-i lasa sa te imblânzeasca!" - Isadora Duncan (1877-1927)
"daca o fereastra se deschide si privelistea te incânta, nu ezita sa plutesti spre ea; acea fereastra s-ar putea sa nu se mai deschida niciodata." - Mirabel Osler, din "In inima gradinii"
"adevarata definitie a feminitatii consta in puterea de a fi vulnerabila si loiala" - Jill Cuniff, din "Luscious Jackson"
"intre a fi genial sau idiot este o demarcatie atât de fina, asa ca da-i drumul, ce mama dracului!" - Cynthia Heimel (n.1947)
"exista pericole in tot ceea ce facem, dar cel mai periculos este sa nu faci nimic." - Shirley Williams, din "Cartea prieteniei"
"exista intotdeauna un moment in care trebuie sa actionezi, chiar daca ti-e teama" - Helene Lerner-Robbins, din "Puterea femeilor"
"daca respecti toate regulile, ratezi toata distractia." - Katharine Hepburn (1907-2003)
"nu-ti fie frica sa faci pasi mari. Nu poti sari o prapastie cu pasi mici." - David Lloyd George (1863-1945)
'in fiecare persoana exista potentialul de a construi un imperiu din propriile dorinte si de a nu permite nimanui sa spuna ca nu le poti avea pe toate. Poti - le poti avea pe toate ..." - Estee Lauder (1908-2004), din "Estee: O poveste de succes"
"viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor visuri" - Eleanor Roosvelt (1884-1962)

Când am sa fiu batrâna, n-am sa spun niciodata "n-am facut asta" sau "regret asta". Am sa spun "nu regret absolut nimic! Am venit, am plecat si le-am facut pe toate!" - Kim Bansiger (n.1953)

The Police - Every Breath You Take

The Police - Every Breath You Take

Every breath you take
Every move you make
Every bond you break
Every step you take
I'll be watching you

Every single day
Every word you say
Every game you play
Every night you stay
I'll be watching you

O can't you see
You belong to me
How my poor heart aches with every step you take

Every move you make
Every vow you break
Every smile you fake
Every claim you stake
I'll be watching you

Since you've gone I been lost without a trace
I dream at night I can only see your face
I look around but it's you I can't replace
I keep crying baby please

Every move you make
Every vow you break
Every smile you fake
Every claim you stake
I'll be watching you

(Oh my God ! I became a kind of stalker ! =)) )

Hiperboreana Venetiana M

Clinchet de clopotel venetian R

Inflacarata venetiana A

Venetianul O.

Venetianul inimii mele !

Muzica de demult

Papa Loves Mambo - Perry Como


Chi Mai / Le Professionnel - Ennio Morricone

Toamna cartofilor liceano-comunisti

Era toamna si de la scoala ne-au scos la prasit cartofii. Nu ma certati daca incurc termenii agro-tehnici. Stiu ca ni s-a inmânat câte o sapa si un tip de acolo (habar n-am ce era si dealtfel nici nu prea imi pasa) ne spunea, linistitor, ca fiecare trebuie sa sape doar un rând. “Aaa, doar un rând!?” ne voiniceam noi. Pâna la prânz am terminat ! L-am vazut ca se uita la noi aiurit, mirat. I-am zâmbit larg cu gura pâna la urechi ! Il catalogasem deja. “E sarac cu duhul, saracu’ !”
Ne-a urcat intr-un camion, ne-a dus undeva, unde doar pasarile calatoare zboara si acolo ne-a dat jos. Ne-a mai zis inca o data “doar un rând!” si s-a uitat lung la noi, apoi s-a invârtit pe calcâie si a plecat. Cu noi ramasesera vreo trei barbati care lucrau ca zilieri. Ne-au zis “hai sa-i dam bataie, c-o sa ne prinda noaptea”. Poftim? Cum? Care noapte? Ne-a aratat cu mâna un câmp cât pista NASA. Dumnezeule maaare, dar un rând din ala, se pierdea in zare!!! Am preluat instantaneu mutra lunga a celui “sarac cu duhul”.
Si ne-am apucat de sapat voiniceste. Nici in ziua de azi nu stiu ce naiba faceam acolo! Cartofii nu-i scoteam, buruieni nu smulgeam. Ce naiba faceam noi acolo, totusi?
Si sapând eu acolo “ceva” am dat peste un cuib de popândai. Unul dintre muncitori mi-a zis sec “omoara-i” ! Whaaaaat ??? Cum sa-i omor ? Ai innebunit?!?!?! Pe mama a omorât-o unul dinte ei cu sapa. Am cazut in genunchi si am inceput sa vomit! Când l-am vazut ca vine cu sapa spre pui, care erau cred ca doar de o zi sau doua, m-am aruncat pe cuib, l-am inconjurat cu bratele si nu l-am lasat. Mi-a zis ca-s o proasta! Probabil. I-am adunat pe micuti in caciulita si i-am dus acasa. Nu-mi amintesc exact ce s-a intamplat cu ei. Parca a supravietuit unul. Cam asta am facut eu toata copilaria si adolescenta mea. Am cules de pe strada toti cateii si pisicutele orfane. Dar trebuie sa recunosc si meritele mamei mele. A devenit o mamica adoptiva pentru toti, alaturi de mine. Nici macar o data nu a aruncat pe strazi un “orfan”. I-am crescut pe toti si le-am gasit stapân la toti. Au preluat stafeta copii mei. A fost o vara când ne-am procopsit cu sapte orfanei. Au trecut aproape patru luni pana le-am gasit stapan la sase. A saptea a ramas la noi . Era schioapa.

Am iubit o vaca !

Tot firul vietii mele s-a intersectat, impletit sau chiar innodat cu firul vietilor altor fiinte. Nu ma refer la umani. E inevitabil sa-ti intersectezi viata cu ei, ce sa mai spun când te izbesc de-a dreptul. Sa-i lasam pe umani. Eu vreau sa va spun cum am iubit o vaca. Si ea pe mine!
Era pe vremea când nu stiam ce doresc sa fac in viata. Adica eram ca pendulul gravitational, intre medicina veterinara si muzeologie/muzeografie. Fiindca sectie de muzeologie era doar la Bucuresti si seral (vezi Buletin de Bucuresti) m-am reintors spre alta mare dragoste: animalele si ale lor dureri. Ca sa poti sa dai admitere la aceasta facultate, conditia sine qua non era sa ai un an de stagiu/ practica pe lânga un medic veterinar (sa nu uitam ca asta se intâmpla prin ’85, deci pas cabinete veterinare) sau la o ferma. Pe scurt, eu am gasit loc de practica, la o feeeermaaaa. De vaci.
Când am inceput eu munca pe acolo, era vara, asa ca doamnele cornute erau undeva pe imasuri. Cum eu aveam nevoie de adeverinta, ce s-a gândit dom’ presedinte de colectiva … hai sa nu irosim mâna de lucru gratuita si sa-i dam fetii ceva de lucru. S-a gandit pret de vreo … hmmm … ia sa vedem … o secunda si m-a expediat la zugravit staule!!!! Mi-a luat o luna de zile sa zugravesc staulul !!! Intrai pe o parte si cealalta usa, de la celalalt capat, parea luminita de la capatul tunelului! Mda, tot e bine ! Macar se zarea ! Dupa o luna, am terminat tot, am spalat geamurile, am facut curat si .. hopa … si dom’ presedinte ! S-a extaziat, s-a rasucit de vreo doua ori in jurul axei proprii, dupa care a decretat ca trebuiesc vopsite in ulei si milioanele de bari metalice din acel staul. Fata (adica eu) s-a uitat pierduta, in dreapta si stânga si se gandea .. “poate termin intr-o luna”. A trezit-o la realitate o voce nesimtit de aproape de fetisoara ei. Era dom’ presedinte care ii soptea libidinos “in doua saptamâni mucoaso, ca vin vacile de la pasune!”. Trecem peste picanteriile din perioada “picturii pe metal”, gen ‘cazut de pe scara, scapat vopsea pe pantalonii scurti si pe pielea de mai jos’. V-am spus ca vopseaua era de un albastru ultramarin ca marea !?! Asa eram si eu dupa doua saptamâni!

Si au venit si vacile ! Cei care le dirijau sa intre in staul, erau niste mase amorfe numite oameni, duhnind a alcool ieftin. Le loveau ingrozitor si bietele de ele se inghesuiau sa intre in staul, in boxele acelea sau cum le-o fi chemând. Stând eu lânga usa staulului si oripilându-ma la fiecare lovitura, vad o vacuta micuta, cafenie la culoare cu niste ochi maaaari (de vitea, asa se zice nu ?) si teribil de infricosati. Deja schiopata si malacii aceia o loveau in continuare, pâna a cazut in genunchi. Desi mi-era la fel de frica de ei pe cât ii era si vacutei, m-am bagat intre ei. Huh ! Am scapat amândoua de bataie. Cred ca nu stiau inca ce hram aveam pe acolo .. poate-s vreo nepoata a lu’ dom’ presedinte. Cretinii !!! Am luat vacuta si am dus-o la un loc liber, lânga usa. Câteva luni, cât am mai stat pe-acolo, am fost zilnic in vizita, sa-i duc bomboane, mentosane si morcovi (apucaturi de pe vremea echitatiei). Ne-am iubit tare. Când scapam de lucru, ma duceam lânga ea, steam pe jos, ea rumega si eu ii citeam romane. Aproape ca jurai ca ma asculta ! Stiu insa sigur, ca tare linistita era ea si celelalte “fete” când stateam cu ele si le citeam.

Da, ne-am iubit. A fost o iubire de-o vara, dar uite ca mi-o amintesc si acum !

Ma uit pe geam ... afara ...

Ma uit pe geam. Afara e soare. Perdeaua se unduie in bataia vântului. Parca e un val. Ma simt inerta si fizic si psihic. Nu, nu sunt deprimata. Cred ca doar am obosit. Asteptarea e obositoare. Astept sa se intâmple ceva, dar care nu depinde de mine. Ma oboseste si faptul ca in asteptarea asta n-am nici o putere de decizie. Pur si simplu trebuie sa stau si sa sper ca se va intâmpla. Si cum eu sunt omul faptelor (iii haaaa … ce bine suna!) rareori las ceva la voia intamplarii. Ma arunc in viata, o iau de ceafa, o scutur când ma supara si nu-i vorbesc trei zile daca a sarit calul rau de tot! Dar daca a patit ceva, o iau in brate, ne plângem una pe umarul celeilalte si apoi printre lacrimi si cu un zâbet mic care abia se intrezareste, ne ridicam si plecam, iar, sa cucerim lumea !
Pe strada s-au lovit doua masini. Vecini la poarta, “tu esti de vina!”, “nu-i adevarat, ca eu aveam prioritate” … “eu am vazut ca eram la poarta” … tabere pro si contra. E meci de fotbal cumva ? Toate babele sunt experte in legislatie rutiera ! Dar nici urma de politie! Si de ce ar fi ? Masinile stau aruncate in intersectie, babele vocifereaza iar eu nu pot sa ma inchid in camera! E risc de supra-incalzire cerebrala !
Pe când incepeau sa se linisteasca lucrurile, iar eu sa reincep sa-mi aud gândurile, PAC … Hgrrrrrsssrrgrrr … masini de tractare, metal care zgârie asfaltul si timpanul meu !
Nu aud. Stau ca la cinema si-mi vizionez ideile, amintirile. Mai trag cu ochiul la perdea. Parca e un val … Stiu, am mai scris. Dar parca e ALT val.
Ma las pe spate, imi aprind o tigara, savurez momentul de liniste… cu ochiul pe perdea. Se misca … ca un val … alt val si alt val…
Cineva drag mie mi-a adus aminte de o parte a copilariei mele. Eram cât o tufa de flori (aaaa … ce frumoooos!!!) când am dat cu ochii de cai. M-am indragostit de ei, subit si dintr-o data. Si pentru toata viata. Dar daca acum le port o dragoste calma, atunci era o iubire dogorâtoare, totala. As fi vrut sa stau cu ei – defapt cu el, ca unul mi-a sucit complet mintile – zi si noapte, sa-i hranesc, sa-i alint, sa ma joc cu ei … Ati vazut vreodata cum se joaca un cal ? Imi amintesc de cel mai devreme mentionat, il chema Techir, era un armasaras pursânge arab, tinerel si un pic nabadaios. Il iubea pe fratele meu si nu pierdea ocazia sa-i arate asta, niciodata. Intr-o zi, dupa ce Techir fusese bolnav, l-a scos la coarda (sfatul medical zice ca n-ai voie sa incaleci un cal dupa ce a fost bolnav mai multe zile) intr-un manej mititel. La inceput, Techir umbla cu grija, parca ii era frica sa calce pe picior. Apoi, când a constatat ca nu-l mai doare, sa-l fi vazut cum topaia ca un iedut, in jurul fratelui meu. Fornaia din narile negre, il mai impingea usor cu botul ca si cum il chema la joaca! Parca ii zicea “trezeste-te maaa, hai si joaca-te cu mine!”. Continua sa topaie si când avea coarda mai lunga sarea si zvârlea, ca un calut de rodeo! Apoi iar se apropia de fratele meu si-si punea capul pe umarul lui, il prindea cu buzele de mâna, fremata tot de fericire ! Era absolut adorabil !
Ma las leganata de simtirile de atunci. Parca ii simt crupa si gâtul arcuit sub palme. Imi placea sa-mi plimb mâinile pe el, sa simt cum e ca un arc, sa-i simt liniile de sculptura antica!
Ma uit pe geam. Afara e tot soare. Perdeaua continua sa se unduie. Ca un val …

My way

Hotarâri, decizii, urmari

De multe ori ne e foarte greu sa luam o decizie. Stiu ca uneori o deciziie devine o hotarâre transanta sau cel putin asta presupune. Determinarea intervine si ea in puterea de a lua o decizie.
In teorie, daca ai hotarât ceva, continuarea fireasca a lucrurilor ar fi sa te angajezi in acea “lucrare” si sa faci totul pentru a ajunge la finalul dorit. Da stiu, asta se petrece in teorie. Intervine practica, care ne arata ca nu e chiar asa. Nenumarate mici decizii si intâmplari adiacente ne modifica traiectoria decizionala majora. Mai apare in peisaj si determinarea, cu diferite grade de implicare. Se poate spune chiar, ca unii n-au determinare deloc. In mintea mea, determinarea (si procentul ei) e acel ceva care te face sa stii cât de mult esti dispus sa risti pentru scopul tau, la câte si ce esti dispus sa renunti pentru a-ti implini visul.

Buuun, pana aici m-am lamurit.

Am spus ca dupa ce ti-ai fixat targetul, ai luat decizia, ai eliberat determinarea din frâu (cu conditia sa o ai!), vine la final si asumarea urmarilor deciziilor si faptelor tale. Nu este acceptabila scuza “n-am stiut” si nici “de unde as fi putut prevedea”. Când ai in fata nasului o problema incepi sa iei in calcul variabilele si sa-ti incepi pledoaria finala cu IF… Daca intervine factorul “x” atunci … dar daca intervine si factorul “y” atunci … samd. Si atunci de unde lamentarile care incep aproape invariabil cu “daca as fi stiut!” ? Intr-adevar n-aveai de unde sa stii, dar poti sa prevezi un deznodamânt, când cunosti toate datele problemei si toate variabilele care intervin!

Spuneam ca uneori o decizie, presupune si o hotarâre transanta. Pe care doresti sa o iei sau nu. Neluarea ei poate insemna nu doar nehotarâre ci si neimplicare. S-ar putea spune ca si neimplicarea este pâna la urma tot o decizie. Evident ca da! Dar atunci se schimba ecuatia si datele ei. Iar rezultatul este aproape evident. Neimplicarea duce la eliminarea variabilelor si a tuturor datelor problemei, defapt. Si ramâne un “a” dar dupa care nu mai urmeaza nici plus si in mod cert, nici egal.

Dedicatie pentru toti prietenii mei !

Va dedic ultimul meu clip, cu o muzica care ma transpune direct pe o plaja cu nisip alb, o mare albastra, care imi inconjoara picioarele cu valurile ei suave si cu o briza care imi mângaie tâmplele!
Va astept lânga mine !
(P.S. am facut clipul acesta cu gândul la "cel mai iubit dintre pamânteni" :* >:D< :X)

John McLaughlin & Al di Meola - Mediterranean Sundance

Disco V

La noi in Cluj, este (sper ca inca mai este - n-am mai fost de vreun an) un barulet/club/discoteca care se cheama Ernesto si unde asculti doar "oldies but goldies". Locul, care parea mare la prima vizita, in câteva luni a devenit neincapator. Muzica buna, lume civilizata. Si mai ales lumea care venea acolo se apropia oarecum de vârsta melodiilor. Se dansa intr-o invalmaseala frumoasa, parca toata lumea se cunostea, nu existau grupuri si grupulete. Dupa ore de dans te trezeai ca mai aveai cinci prieteni, cu care râdeai, dansai si ciocneai o bere (vine vorba - eu eram abonata la Bloody Mary). Se vedea cu ochiul liber cum toti cei de acolo s-au transpus in adolescenta! Inhibitiile se atenuau (fara ca bunul simt sa dispara), toti ne simteam iar de 19 ani!
Dar ce e cu adevarat surprinzator, dupa un an de existenta, au aparut si tinerii - si in buletin, nu doar la minte. Dar e un gen aparte de tineri. Nu erau aceia care brusc iti reamintesc vârsta biologica (pitipoance si cocalari), ci tinerii cu care ti-e drag sa povestesti, sa le arati cum te distrai tu când erai de vârsta lor si care savureaza includerea in "acele vremuri". De mentionat ca patronul (Ernest adica) isi rezerva dreptul de a primi pe cine doreste in localul lui. Cred ca asta a facut ca localul sa nu fie invadat de burti goale si camasi satinate, mulate.
Si ce imi placea si mai mult era ca muzica o punea acest Ernest, care statea cu ochiul vigilent asupra clientilor :)) si punea exact muzica potrivita, la momentul potrivit. Adica, nu atunci când dansai mai cu foc si se incingeau dansuri mai minunate, el sa trânteasca un blues sau un slow... sau daca erau prea multe doamne iar domnii erau numarati. :D Ce mai incoace incolo, omul stia sa faca atmosfera si sa te simti ca si cum ai fi la un chef cu prietenii !

Disco IV

BEE GEES-you win again

Disco III

SMOKIE - Mexican Girl

Disco II

SMOKIE - Living Next Door To Alice

Mamma Cass Elliott - Dream A Little Dream Of Me

Dream a Little Dream of Me
(la sugestia iepurasului Rica)

Hai la dicoteca ! :))

Cautam pe youtube o melodiutza, care prin refren, undeva, zice "come along" si search-uind pe acolo, am dat de alt cânticel, care tot asa zice in refren, atâta doar ca e al Despinei Vandi. Si uite asa, mi s-a deschis un apetit de dansat ... Hai la discoteca, mai fetelor, sa ne bâtâim pâna face febra musculara (eu) !

Forever you and me, after all

La vie est rose !

Non, je ne regrette rien

What a wonderful world !

They can't take that away from me

Visez ...

In loc de noapte buna

Natalie Cole - Miss you like crazy


Nat King Cole & Natalie Cole - When I fall in love

Peter Cetera / Chicago

The Glory of Love


You´re The Inspiration


Hard To Say I'm Sorry


If You Leave Me Now

Someone, please shoot me, don't let me live in pain !

Whithout you

Hate the damn Friday evenings!

Iar e vineri seara si sunt IAR deprimata! Of, cât de mult am ajuns sa urasc weekend-urile astea ! La naiba! Nu mai vreau! Vreau sa fug in lume si sa nu ma mai intorc aici niciodata! :(( Vreau la Timisoara sau oriunde altundeva, dar nu aici!

I feel pretty

Azi, de la servici pana acasa, doar asta am cântat ! :))
Nu ca m-as simti eu chiar asa pretty, dar aveam o stare de spirit foarte buna ( sa mai spun ca era nejustificata !?). Mi-a venit in minte scena absolut hilara si am inceput sa fredonez si eu. La semafor, asteptând sa se inverzeasca si pentru pietoni, am remarcat cum un sofer se uita ciudat la mine. Cred ca in gând, a murmurat FREAK !!!! Oh, Doamne, am inceput sa râd cu o pofta ... Imi reamintisem cum racneau ceilalti soferi la Adam Sandler, pe pod ! =))
Oh, oooooh .... ma dor obrajii de atâta râs !

Mi-e o lene de ma doareeeeee

Mai e nevoie de comentarii suplimentare ? =))

O melodie

I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.
Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes.
When you take, you gotta give, so live and let live,
Or let go.
I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.

I could promise you things like big diamond rings,
But you don't find roses growin' on stalks of clover.
So you better think it over.
Well, if sweet-talkin' you could make it come true,
I would give you the world right now on a silver platter,
But what would it matter?
So smile for a while and let's be jolly:
Love shouldn't be so melancholy.
Come along and share the good times while we can.

I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.
Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes.
__________________________________________

I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.

I could sing you a tune or promise you the moon,
But if that's what it takes to hold you,
I'd just as soon let you go, but there's one thing I want you to know.
You better look before you leap, still waters run deep,
And there won't always be someone there to pull you out,
And you know what I'm talkin' about.
So smile for a while and let's be jolly:
Love shouldn't be so melancholy.
Come along and share the good times while we can.

I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.
Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes.

Dieta & Cura de slabire vs. viata noastra

Toata viata mea am tinut cate ceva ! :)) Daca n-a fost dieta, a fost, in mod cert, cura de slabire. Am citit un studiu, cum ca aproximativ 70% din persoanele adulte tin ori o dieta ori o cura de slabire ! Evident ca studiul facea referire doar la persoanele care in principiu au ce pune pe masa si au dupa ce bea apa. Si sa mai specific : 70% din persoanele adulte, DE AMBELE SEXE !!!
Prima data cand am citit specificatia de mai sus, m-am simtit razbunata ! :)) Na, uite asa, sa stie si ei prin ce chinuri trecem noi ! Apoi am realizat ca ei nu stiu, fiindca ei trec prin chinuri mai mari ! Toate revistele pentru doamne :D sunt pline de sfaturi, mai mult sau mai putin competente, cum sa slabim, cum sa devenim mai frumoase si mai minunate decat suntem deja. Realizati ca acest fapt este defapt un suport moral ? Este ca un club al dodoloatelor anonime, unde gasim sprijin moral, unde nu ne simtim singure in batalia cu kilogramele. Noi suntem ajutate, intelese sau compatimite. Avem cel putin o prietena care trece prin acelasi calvar, cu care discutam efectele curei, careia ii spunem fericite (cu iz de victorie) ca am mai reusit sa scapam de cateva kilograme !
Dar pe ei nu-i ajuta nimeni ! Probabil ca incearca cure de slabire feminine, care nu prea au efect, ca de aia le cheama feminine. Nu exista sfaturi cat de cat competente, dedicate lor. Medicii nutritionisti se concentreaza mai mult pe problemele feminine (este mai rentabil), dezbaterile despre dezordinile metabolice sunt intr-o proportie de 95% axate pe femei. Ei nu au un prieten caruia sa-i planga pe umar si sa-i spuna ca pantalonii cutare nu-i mai cuprind. Daca noi, la faza asta gasim intelegere, ei n-ar gasi decat ranjete si comentarii malitioase.

Azi dimineata, m-am impiedicat de latura compasiva a firii mele! Se vede, nu !?!?!?

Amintiri din copilarie IV.

A trebuit sa ma "fac mare" ca sa aflu ca Nana Mouskouri e grecoaica, nu frantuzoaica ! :))
Ce mai conteaza !?!? "Raul" era facut ! Declarasem deja dragoste eterna limbii franceze !

Amintiri din copilarie III

Va mai amintiti de Teleenciclopedia ? Asa am descoperit Debussy si Tschaikovsky.

Amintiri din copilarie II

Stateam si ma uitam la fotografiile cu liceul copilariei mele. Plecam in concediu si nu aveam cum sa le mai postez, de aceea m-am hotarat sa le pun fara comentarii. Stiam ca nu va trece mult timp si urma sa-mi scriu si amintirile.

Eram un copil talentat la vremea cand am inceput scolile muzicale. E foarte adevarat insa, ca nu m-am gandit atunci, la inceputuri, ca ceea ce visam de pe la 3-4 ani, avea sa se transforme intr-un vis urat. Visul meu era sa devin pianista. Nu imi aduc aminte sa fi avut idoli, dar eram calare pe pianul familiei, mult prea multe ore fatza de capacitatea de intelegere a familiei mele. :) Asa ca maman si intelepciunea ei, au hotarat ca e vremea sa faca ceva sa nu se iroseasca bunatate de talent. De la 5 ani, studiam cu un nenea profesor si toata lumea era mandra de realizarile mele. Mai ales eu ! :))
A venit si anul fatidic, am trecut de primul pas al admiterii la inaltele scoli de arte muzicale, mai urma al doilea pas (si ultimul), in care mi se hotara soarta, adica selectionata pentru pian (unde intra cica elita) sau impreuna cu turma, la vioara. Nimeni nu avea nici o grija ca as rata selectia si as nimeri altundeva decat la pian. Acum realizez ca nu altii iti decid soarta, ci chiar ea decide pentru noi. :( ... Cu cateva zile inainte de examenul care ar fi trebuit sa-mi decida viitorul in directia dorita de mine, soarta a hotarat ! Am facut blocaj renal, am fost internata mai mult moarta decat vie si pe cand m-au dat afara pe poarta spitalului, ca fiind apta sa supravietuiesc singura in lumea cea rea, raul ireparabil era facut deja. Prin neprezentare la selectie, am fost repartizata automat la vioara. Am urat vioara din tot sufletul ... Am continuat doar fiindca stiam ca din clasa a V-a urma ca instrumentul secundar sa fie pianul. Asa ca am strans din dinti si am continuat. Nu cred ca trebuie sa mai spun ca eram o violonista mediocra, fara urma de daruire si sclipire. Uram fiecare ora de studiu si Dumnezeule mare, multe mai erau ZILNIC ! Pe scurt, am trait patru ani de agonie. Imi doream sa ma imbolnavesc sa fiu iertata de orele de studiu. :))
Alinarea a venit in clasa a V-a, cand am fost mutati in cladirea de pe strada Savinesti, nr. 2. Am fost fermecata de locul asta din prima clipa cand am intrat pe poarta. Era castelul meu cu zane si zmei ! Iubeam fiecare zi de scoala, ma pierdeam in reverii pe culoarele inguste, prin chiliile de la mansarda. Uneori (cand imi reusea) ma ascundeam in amvonul din "sala mare" adica sala unde se tineau festivitatile, concertele de sfarsit de an, dar si orele de cor. Taaare imi mai placea acolo.
Din decorul acesta, care (fara sa stiu) mi-a marcat viitorul, facea parte si directorul scolii, Leontin Chisu. Pentru mine, care traiam in lumea mea de basm, el, cu parul lui alb, einstein-nian, era Verde-Imparat. Il iubeam si de cate ori aparea prin curte sau altundeva, eram ca un catel infiat (de el) si nu puteam sa ma dezlipesc de dansul.
Spuneam de decor ... imi amintesc cu cata dragoste imi plimbam degetele peste usile de lemn ghintuite, cum ramaneam cu ochii lipiti de arcadele sculptate ... Atunci nu stiam, dar cred ca asta a vrut soarta de la mine. Sa descopar frumusetea sculpturilor, sa-mi alunece visele pe curburile arcadelor ... sa-mi gasesc adevarata vocatie.
Dar sa revenim pe pamant. Am inceput (in sfarsit) si pianul ca instrument secundar. A fost o bucurie fara margini ! De unde, la vioara ma invarteam printre sapte si uneori (rareori) opt, la pian excelam. Aveam o profesoara cu multa daruire didactica, rabdatoare si indragostita mai ales, de pian. Iti insufla o iubire pentru "materia ei", cum n-am mai italnit mai apoi la multi profesori. Dar ... in trimestrul al III-lea nu stiu ce s-a intamplat, dar am primit profesor nou. Adica o ea - profesoara. Diferenta m-a socat, m-a bulversat si in final m-a invins. Imi reamintesc cum se uita plictisita la mine, cum nu o impresiona nici un fel de efort facut si cum in final mi-a dat si lovitura de gratie, cand cu un sadism maxim mi-a trantit "nu stiu de ce te chinui atata, ca pianista n-o s-ajungi niciodata ! Asta ajung cei care au facut pian dintr-a-ntaia ! Tu, eventual, o sa ajungi corepetitoare." Universul meu, cladit pe vise, poate nefondate (nu stiu daca eram cu adevarat buna sau nu la pian), pe mii de sperante, s-a prabusit mai ceva ca un castel din carti de joc. Din ziua aceea, am refuzat sa mai merg la ora de pian si in vacanta de vara, dupa multe lacrimi, certuri si tipete, in care eu am avut ultimul cuvant, gen " daca nu ma transferi din scoala aia, atata am sa chiulesc pana ma vor exmatricula !!!" maman a cedat si mi-a respectat dorinta.
Azi nu regret ! Ca un adult ce sunt, imi dau seama ca am fost mult mai fericita la geamanul Liceului de Muzica. Anii petrecuti la Arte Plastice au fost frumosi de la un capat la altul (cu mici exceptii ca matematica si chimia :D) ... dar asta e alta poveste ...

Amintiri din copilarie

De ce am postat imaginile acestea ? ..

Am sa scriu in curând!
1. usa ghintuita de la sala "mare"
2. fatada (str. Savinesti, nr 2 - atunci)
3. intrarea inspre sala "mare"
4. pasajul de pe lânga curtea "mica" interioara
5. iesirea inspre curtea interioara
6. curtea "mica" interioara

Yey, concediuuuu !!!!

Dragii si dragele mele, de maine intru oficial in concediu! Yeees ! Adevarat ca e un mini concediu, de o saptamâna, dar il asteptam ca pe sfintele moaste ! Inca un pic si intram in delirium tremens, dar fara alcool :))
Asaaaa ... maine la 17:32 intru in concediu, in mod oficiaaal !!!!! Adica atunci porneste trenul din gara ! Si ma duc "tai", taman la Timisoara. Ca acolo e canicula si mie nu-mi prieste, dar sunt uneori masochista! :D
Da' ce mai conteaza amanuntul asta ucigator, atâta vreme cât este exact ce mi-am dorit !

Pupam obrajorii cititorilor si ne revedem când 'oi gasi o unda de net.

Ploua

Ploua !

Azi m-am rasfatat si nu am mers la servici. Stau in fata computadorului si ascult muzica draga mie si ploaia care suna incântator. Azi am o dispozitie mai altfel si (poate pentru una din putinele dati) nu ma deprima vremea. O ascult cum ropoteste pe pervazuri, cum curge suvoaie ..imi imaginez cum spala tot .. si o las sa-mi limpezeasca si mie gândurile.
Imi dau voie sa visez la zile mai bune, la ganduri mai vesele ...
In gând, ma legan pe ritmul melodiilor, zâmbesc de una singura si-mi spun ca nimic nu e ce pare a fi, sigur e mult mai frumos !
Ploaia asta m-a aruncat intr-un vârtej de sentimente si pe masura ce incerc sa le ordonez (nu ma pot abtine sa nu le sortez, cataloghez si sa arunc câte ceva) realizez ca viata mea e un sir de evenimente neasteptate, de zbuciumuri (a cui nu e !?!) si in final ca tot ce ni se intâmpla nu e deloc intâmplator. Trebuie doar sa intelegem asta. Si atunci putem sa invatam din toate peripetiile numite viata. Putem sa vedem in jurul nostru si tristetea altora (sa intelegem ca nu suntem noi cei mai napastuiti) dar si toata frumusetea care ne inconjoara. Sunt atâtea minunatii in viata noastra, pe care la un moment dat nu le mai vedem, le ignoram sau pur si simplu le luam de facto !
Nefericirea te face sa uiti asta, adeseori. Pacat ! In suferinta noastra, lasam sa se iroseasca zile care ar fi putut fi frumoase si pline de bucurie. Ne complacem in tristete si o lasam sa ne acapareze. Nu mai vedem in jurul noastru decât culorile cernite ale tristetii si nefericirii noastre. Nu mai vedem mâna intinsa, dispusa sa ne ajute sa iesim din ceea ce pare o mare nesfarsita de suferinta. Iar daca o zarim, de multe ori alegem sa nu facem efortul sa intindem si noi mâna.
Azi am ales sa vad cât de frumoasa e ploaia. Am atins vârful degetelor mâinii intinse. Am ales sa refuz ca viata sa imi fie inundata de tristete. Am ales sa lupt pentru ceea ce mi-e drag. Am ales sa fiu fericita !

Ceva dragut, de noapte buna !

The return to innocence

Visez la concediu, visez la maaaaareeeee ... mi-e dor sa aud noaptea valurile (desi numai gândul de a mai dormi in cort ma face sa simt fiori pe spinare), sa fie liniste, fara prea multi copii cheunatori si mame isterice prin-prejur ... Unde esti tu Vama de acum 20 - 25 de ani !? Erau 10 corturi pe toata plaja, care era de cel putin 6 sau 7 ori mai mare (lata) decât acum. Era acolo tabara clujenilor de la universitatea Babes-Bolyai, cu cantina cu tot, unde era o mâncare ca acasa la mama, in Ardeal !
Plaja era curataaaaa, nu te impiedicai decât de scaieti, nu vedeai o hârtie, un PET !
Si desi multi s-au gasit sa comenteze despre Vama Veche, prea putin din cei care s-au perindat pe acolo, dupa revolutie, i-au perceput adevarata valoare (asta pâna sa fie asasinata de interese imobiliare si comerciale). Era atât de simplu sa arati cu degetul si sa pui semnul egal intre nudism si destrabalare.
Eu nu am perceput Vama asa niciodata. Era locul unde incercai cât puteai sa dezlipesti de pe tine toate “valentele civilizatiei” si sa incerci sa te bucuri de natura si mai ales sa te integrezi in ea. Imi amintesc cu câta bucurie renuntam la parfumuri, la orice bijuterie. Aveam in schimb colane din scoici si fir de bumbac impletit ! The return to innocence. Hainele spalate acolo si uscate pe sfoara, la soare, in bataia vântului, miroseau a sarat, a mare. Natura intra in tine prin fiecare por, te lega de ea cu fiecare simt. Si incepeai sa gusti lumina, sa vezi culorile vântului, sa atingi sunetul valurilor. Dar imi mai amintesc, când plecam acasa cum eram fizic agresata de mirosul parfumurilor, de radio si televiziune.
Era o desfatare sa poti sa asculti seara doar marea, sau la vreun foculet sa auzi o voce blanda, ingânata in surdina de ceilalti, cântând “sus e cerul, larga-i lumea, bine c-a-nfrunzit padurea .." sau "s-asa-mi vine câteodata..". Acolo l-am auzit prima data cântând si pe Pittis. Acolo am intâlnit oameni de o tinuta morala cum azi greu mai gasesti.
Of, ce vremuri … of , ce lume …

Acum, Vama Veche este sufocata de (abia acum câteva zile am aflat ca au un nume) cocalari si pitipoance. Si daca uneori poti sa râzi de ei, de cele mai multe ori ramâi mut in fata lor si a felului in care cotropesc absolut toate locurile. Si mai ales ramâi impietrit de furia cu care contamineaza, cu urâtenia lor intelectuala, orice loc unde apar, indiferent cât de pur ar fi fost acel loc pâna atunci.

Mi-e un dor nesfârsit de Vama Veche, de 2 Mai, de Portita … Nu mai exista! Cel mult in amintirea noastra, a celor usor zbârciti :D.

I Hate You Then I Love You - Lucianno Pavarotti & Celine Dion

I Hate You Then I Love You

I'd like to run away from you
But if I have to leave you I would die
I'd like to break the chains you put around me
And yet I'll never try
No matter what you do you drive me crazy
I'd rather be alone
But then I know my life would be so empty
As soon as you have gone
Impossible to live with you
But I could never live without you
For whatever you do / For whatever you do
I never, never, never
Want to be in love with anyone but you
You make me sad
You make me strong
You make me mad
You make me long for you / You make me long for you
You make me live
You make me die
You make me laugh
You make me cry for you / You make me cry for you
I hate you
Then I love you
Then I love you
Then I hate you
Then I love you more
For whatever you do
I never, never, never
Want to be in love with anyone but you
You treat me wrong
You treat me right
You let me be
You make me fight with you / I could never live without you
You make me high
You bring me down
You set me free
You hold me bound to you
I hate you
Then I love you
Then I love you
Then I hate you
Then I love you more / I love you more
For whatever you do / For whatever you do
I never, never, never
Want to be in love with anyone but you
I never, never, never
I never, never, never
I never, never, never
Want to be in love with anyone but you
But you

P.S. Daca sunt inadvertente in text, nu-mi apartin. :D

Vineri noaptea sau sâmbata foarte devreme

E inadmisibil ce plicticoase pot fi uneori weekend-urile ! Stai si astepti sa treaca orele, nu stii cu ce sa-ti umpli timpul ... M-am preumblat pe site-uri, am citit articole, am ascultat muzica ... degeaba ! Timpul refuza sa se miste. Sau o face cu o greutate ca ar fi umilit si de un melc. Mi-am citit mailurile, le-am sters, am facut ordine pe calculator, am destelenit desktop-ul ... si m-am plictisit. Nu am chef de nimic. Ma surprinde ca mi-a amortit si pasiunea pentru lectura. Stau cu un vraf de carti incepute, pline de hârtiute pe post de semne de carte si nu-mi vine nici sa ma uit inspre ele. Pe când o sa am chef si de ele, va trebui sa reiau trei capitole in urma, sa redescopar firul actiunii ! :D
Si dupa ce treci prin starea asta, pe cuvântul meu daca nu-ti doresti sa vina ziua de luni ! Si chiar daca te incearca aceeasi stare, esti obligat sa iesi din casa, sa te târasti pâna la locul de tortura.
Dupa o saptamâna zbuciumata, am avut tendinta sa sper ca "ce bine ca vin zilele de liniste si de leneveala". Au venit ! Si !?!?!? Acum nu stiu ce sa fac cu ele ! :))
Acum ceva ani, eram un grup de prieteni, destul de inchegat si pentru noi, seara de vineri (inclusiv noaptea) era "seara de carti", adica jucam carti ca nebunii, beam un vin sau cafele, fumam pâna ne lacrimau ochii si era numai o veselie. Nici nu stiu când s-a rupt obiceiul ! Si nici de ce ... S-a instalat, incetul cu incetul, o apatie si o lipsa de orice dorinta de socializare ... Pacat !
Cred ca imbatrânim (defapt este o certitudine) si nu mai facem fata atâtor probleme, asa ca alegem involuntar sa devenim niste blazati.
Unii, ca mine, se ingroapa intr-o lume iluzorie, ca cea a internetului si iscodesc, citesc, afla lucruri de tot soiul. Am ajuns sa citesc prospecte de medicamente, proceduri chirurgicale sau tot felul de studii si cercetari medicale. SI NU SUNT MEDIC !!! :)) Am trecut si pe la parapsihologie, tratamente naturiste, fizica cuantica ... dar cand am nimerit la chimie am realizat ca am luat-o razna. Am urât chimia, in liceu ! Si totusi am citit si asta ! Ma intreb oare ce mai urmeaza ? Daca incep si cu matematica atunci siiigur am nevoie urgenta de concediu ! Un concediu luung, fara telefoane, fara televizoare si calculatoare ! Doar eu cu mine si mama natura.

Maaare plictiseala in weekend !

Nice song

http://www.youtube.com/watch?v=kiXWoWtLex4

Imi dati voie sa fiu romantico-siropoasa ?

O alta noua zi !

Rica, fata draga !
Ai avut dreptate ! Grosse misunderstanding !
Gata cu atâta incredere, i-am zis sa-si schimbe parola la mail :)) Asa eu nu o sa mai fiu tentata (adica o sa fiu in continuare tentata, dar o sa-mi lipseasca mijloacele) sa-mi bag nasucul unde nu-mi prea fierbe oala. Pe principiul ca "ce nu stii, nu te omoara" mai bine sa nu le stiu eu chiar pe toate. Ai avut dreptate si cu locsorul acela privat .. pe care eu l-am cam calcat cu bocanceii.

O happy daaaaay, o happy daaay ... :D

m-am lasat de fumat :D

buna melodie, huh !?!?!? =))

O noua zi

E Marti, e nasol, n-am chef de nimic. Azi-noapte n-am pus geana pe geana, acum sunt cu tensiunea la cer (presupun ca asa se simt hipertensivii :D), nu mi-ar strica un Distonocalm completat cu un Rudotel si alte bazaconii ca astea. Ca norocul ca nici nu am absolut nimic de facut, nu stiu cum m-as aduna sa produc ceva coerent.
Ma simt ca un câine batrân, bolnav si istovit si care ar vrea sa se ascunda in cel mai intunecos ungher si sa moara. Dar de moarte buna, nu eutanasiat :)).
As vrea sa pot boci una, zdravan, ca toate femeile sensibile si delicate, dar se pare ca eu nu fac parte din categoria mai sus specificata. Simt cum ma farâm in mine, as vrea sa ma opresc si nu pot. Stau si asist ca un spectator cum tot ce credeam ca e viata mea se darâma sub ochii mei. Stiu ca am sa-mi revin, dar mai stiu si ca cu fiecare experienta de genul asta, perioada de recuperare e tot mai lunga, dureroasa si cu urme tot mai inestetice pe psihicul meu.

Happy Birthday my dear Tudor

Azi e ziua fiului meu cel mare. Implineste 20 de ani. Mirific. Cool. Nice.

O banala insomnie

Am incercat cam toate trucurile ca sa adorm, dar de data asta n-a tinut. Ma declar nefericita, furioasa, ingretosata si scârbita. Incepând cu ziua de azi m-am ales cu un ex-logodnic si in acelasi timp ex-viitor husband. Naiba sa-l ia.
Mi-e intoarsa viata pe dos, gândurile mi se amesteca intre ele, trec de la stari de furie paroxistica la momente in care imi plâng de mila, ca apoi sa ma apuce furia iar. Il urasc, as vrea sa-l fac sa sufere cumplit, as vrea sa pot sa-i arunc cele mai gretoase injuraturi, ca apoi sa realizez ca asta nu o sa ma faca sa ma simt mai bine (adica putin da, dar nu suficient ca sa se justifice gestul).
Imi dau seama ca brusc in fatza mea s-a deschis un hau cam maricel, pe care nu stiu cu ce sa-l umplu. Toate visele si planurile de viitor s-au spulberat si nu stiu ce sa fac cu golul ramas. Povesti (cu pesti) despre casuta noastra, cum o sa lucram impreuna, cum o sa ... o mie de lucruri .. toate au disparut atât de brusc ca nu reusesc sa ma dezmeticesc.
Recunosc (cu jumatate de gura) ca as vrea sa-mi spuna... orice ... si sa ne impacam (:)) el nici nu stie inca ca ne-am despartit - oooof, nu-s normalaaa). A iesit o mica cacofonie, da' mi-e prea lene sa refac propozitia. Ziceam aia cu despartirea/ iertarea/ impacarea ... Din toata inima as vrea sa-l iert, dar din nefericire, asa ceva nu se uita. Si când se mai intâmpla si cu "bis", chiar ca-ti simti inima rupta-n patru. Dar sa zicem ca si pe aceea, inima, cumva o adunam la loc. Ramâne un singur lucru pe care nu prea stiu ce-l poate aduna laolalta. Increderea mea. In ce ma priveste, prima data, eu acord aproape oricui (nu vreau sa spun cuvinte mari si sa afirm ca ORICUI) incredere neconditionata. A doua oara trebuie sa muncesti amarnic sa o mai primesti. In ce-l priveste pe ex-fiance-ul meu, increderea pe care am avut-o in el s-a dus pe apa Sâmbetei si daca nu-l cheama cumva Michael Johnson, mi-e greu sa cred ca o mai prinde.
In mai, am indeplinit 42 de ani. La multi ani, merci, who cares. Sa ajungi la vârsta asta, sa fi indragostita pâna peste urechi, chiar sa crezi ca tzi-a sclipit steluta norocoasa si l-ai gasit pe zaoanul vietii tale, este nasol. Adica este nasol când constati ca ai "pus botul" ca o fraiera si te-ai comportat ca o adolescenta. Dupa aproape 20 de ani, in care am reusit (mai mult sau mai putin) sa-mi cresc copii, sa realizez câte ceva in viata, dupa 20 de ani in care mi-am jurat ca n-o sa ma mai las fermecata de nici un Fat-Frumos, iata ca I did it again - in traducere libera, am comis-o din nou :))
Ce sa mai zic, a fost frumos atât cât a fost, urât o sa-mi mai fie de-acum inainte. (aici mi-am dat voie sa bocesc putin si sa-mi batistesc diverse de sub nas)

Hai ca mai fabulam si zilele care urmeaza, nu cred ca am sa ma trezesc mâine vindecata si cu ochii zâmbitori.

Pupam cititorii

-----------

No more words ...

The closest thing to crazy

Avantaj sau nu ?

Azi am facut o incursiune prin e-mailul viitoarei mele jumatati. Bah, mai bine m-ar fi lovit soarele si-as fi facut insolatie decât sa fac asta ! Trebuie sa specific ca in numele iubirii si a increderii totale ce ne-o purtam (riiiight) ne-am pus aceeasi parola, ne stim toate (azi am constatat ca "toate" s-a transformat in "aproape toate") conturile deschise te miri pe unde ...
Mda ...

(pauza) .. imi rumeg furia ...

De unde vine titlul de mai sus ? De la intrebarea retorica .. e un avantaj sau dimpotriva, sa te descurci pe net, sa te duca capul sa intri pe diverse site-uri ... etc etc ... nu intru in detalii ...
Inca mai dezbat subiectul asta, in forul personal !

Imi fierbe capul, as vrea sa-l sufoc cu perna, dupa care sa-l calc in picioare samd. Am niste metode de torturare in minte de zici ca-s sora mai mica a Inchizitiei spaniole !

Ma duc sa fumez ! MULT !

Dedicatie pentru nebunia de iepuras Rica

Lumini si intuneric, sunete, blândete, ardoare. Nebunia simturilor.


Flamenco - Classical guitar

As dansa si n-am cu cine :D

Am o dispozitie foarte buna, chiar nejustificat de buna. Am reusit sa creez si eu (in sfârsit) video-clip-uri si acum parca nu ma mai pot opri.
Va mai adaug o mostra, sa va bucurati si voi de o piesa frumoasa si foarte tonica.

Goran Bregovic - Csardas

LOYKO

Cine stie ?

Stiti cum e atunci când iti vine ceva in minte, dar nu toata informatia si incepi si te perpelesti si te dai de ceasul mortii sa descoperi bucatica lipsa ?

Asa sunt eu acum ! Imi amintesc de o melodioara de acum vreo 10 ani (cred) cu o poveste care contine o mireasa care nu prea vrea sa se marite cu "za oanul" de la altar si un alt "za oan" usor ex- care fuge de-si rupe picioarele sa o prinda pe neconsolata si nehotarâta mireasa inainte sa rosteasca fatidicul DA. Evident ca soarta le e impotriva ! Desi ea se impiedica pe treptele bisericii, tuseste si stranuta, da' de apare si ex-za oanul care s-o impiedice sa-si ruineze viata, acesta (care are parte din nefericire de toate piedicile posibile) ajunge muuuuch toooo late ! :(( Nasol moment !

Sa reiau ideea. Are cineva habar de melodiuta asta ? Stiu ca mi-a placut foaaaarte mult la vremea cu pricina (chit ca n-aveam nici o legatura - sa zicem - cu actiunea cântecelului). Era ceva intre disco si pop, nu era slow dar nici nu zburdai pe ritmul ei ! :D

Foarte multzam din-nainte !

Andy Gibb & Victoria - All I Have To Do Is Dream

(Bernard the ...) polar bear - Contact

Melancolie

Cred ca starile de melancolie se molipsesc. Cine are urechi, sa auda :))

Casuta viselor mele

De doua zile, nu fac altceva decât sa ma uit pe net la case, terase, pergole si alte componente ale viitoarei mele case. Am folosit zilele astea libere, sa-mi ridic - imaginar ce e drept - o casuta, cu toate atributele necesare unui cuibusor, care sa-mi satisfaca aproape toate dorintele. Spun "aproape", fiindca a trebuit sa renunt la piscina. :(
Am facut calcule peste calcule, am adunat sume, le-am impartit, am luat credite ipotecare ... si in final aveam o casuta asa cum o visez de foaaaarte multi ani.
Ce sa va spun ... dupa doua zile de vise MI-NU-NA-TE ... mi-am adus aminte ca nu am teren ... si fuga fuguta, am aruncat un ochi pe piata imobiliara online si .... SI ... SIII ... am cazut jos când am vazut preturile la terenuri ! :(((((

Deci am doua variante, ori iau credit si eu si nepotii nepotilor mei, la care se adauga mama, defapt nu, ca ei nu-i mai da credit ... OK, atunci fratii mei, ori imi iau un teren (la un pret care sa nu ma trimita la un moment dat la inchisoarea datornicilor, dar la care sa platesc pâna in ziua in care am sa ma savârsesc din lumea asta) intr-o zona, de unde va trebui sa ma intorc in oras, ori cu parapanta, ori cu RATA.
In consecinta, tot leganatul pe-un vis s-a destramat, eu ramân in casa asta pe care incep sa n-o mai sufar (datorita vecinilor care sunt niste ... of... mai bine sa lasam) si imi dau voie sa-mi schimb azimutul spre alt vis. Ca de exemplu ... sa vina Fat Frumos si in loc de batistuta la buzunar sa stea infipt un Golden American Express (da da ... vise taica, vise). Sau si mai bine, ca sa nu depind de cardul nimanui, sa câstig la loto potul cel mare (am auzit ca e unul foaaarte maaaare). Poate ar fi fost indicat sa si cumpar un bilet ?!?! Naaah, n-are sens ! Singurele sume nemuncite care au intrat in viata si bugetul meu, au fost fisele de 10 bani gasite pe jos. Mai bine sa cobor ochii de la norisori, pasarele si frunze proaspete, inspre trotuare, da' de mai gasesc vreo fisa, poate am norocul sa fie de 50 de bani ! :))

Nici nu stiu, sa râd sau sa plâng ? Mi-am amintit cum in timpul "constructiei" casei mele de vis, aveam mari nehotarâri ... sa fie o constructie pe stil mediteranean, cu acoperisurile in panta lina, cu o gradina cu multe plante, tufe samd, sau sa fie o casuta cu influente nipone, cu shoji in loc de pereti, cu o gradina Zen bine gandita?
Categoric, imi vine sa plâng.

Noutăţi cu şi despre "fenomenul naturii"

Am venit la serviciu (ce nasol), nu prea ştiu ce sa fac, colaboratorii/clienţii noştri au liber (nesuferiţii) şi eu pierd vremea prin birouri. Jumătate din colegi, au fost nişte înţelepţi când nu s-au bazat pe milostenia stapânului nostru şi şi-au luat concediuuuuuuu, aşa că bântui fără ţintă pe aici sau pe dincolo.
Dacă faceţi parte din cititorii mei fideli (nu sunt eu o draguţă şi o modestă !?!?), meritaţi să vă ţin la curent cu evoluţia curăţeniei de primăvară prin copacul-organigramă al firmei unde azi lâncezesc.
"Fenomenul naturii" a fost concediat (yeaaah!) iar eu am scapat cu crenguţa intactă. Acum ceva vreme a venit şi prădătorul suprem şi am fost surprinsă să văd că nu numai eu eram cu iataganul la cingatoare. Adică eram cu toţii pregătiţi de răzbel, înarmaţi până-n dinţi şi când ni s-a dat undă verde, care mai de care tăia din ramura groasă a şefei noastre. Era un fel de nebunie, când toată umilinţa pe care a înghiţit-o fiecare şi-a facut loc, a dat din coate şi fiecare din noi am hotarât că mai bine murim (a se înţelege: a muri = a fi concediat) decât să mai lucram cu ea. Şi uite aşa, după ce prădătorul nostru suprem a stat şi a gândit puţintel, a ajuns la concluzia că parcă mai bine păstrează gloata cea răzmeriţoasă, decât şefa cea cu figură de martir (yeah right)!
Ştiu că nu e frumos să te bucuri de necazul altuia, că poate o sa mă judecaţi pentru atitudinea juvenilo-infantilă (aţi face bine să vă abţineti), dar chiar mă simt răzbunată! Si mă bucur ca a fost concediată! Na! Uite-aşa! Că atâta ne-a mai explicat cum că nimeni de pe faţa pământului nu este de neînlocuit - mai puţin dânsa - că deja ne vedeam cu toţii şomeri, iar pe ea tronând pe o firmă "liberă de angajaţi".

S-a adeverit vorba "nu mor caii când vor câinii ... " - continuarea nu v-o spun.

Vă pup. (se simte zâmbetul de satisfacţie care mi s-a laţit pe mutriţă?)

Un alt cadou / These are the Days of Our Lives

Un cadou care ma trimite cu gandul la zile foarte frumoase si fericite.

Multumesc !

Azi am primit un cadou

Azi, pe youtube, am primit cadou acest clip. Pare-se ca ar fi Barbra Streissand. Melodia cred ca se numeste Memory sau Memories (don't know really).

WE WERE SOLDIERS soundtrack II.

WE WERE SOLDIERS soundtrack I.

Nu disperati !

Daca veti vedea ca nu am scris nimic de ceva timp, nu disperati dragii mei cititori. Doar mi-a crapat calculatorul de acasa, iar la servici ... hmmm ... trebuie sa ma cam abtin. You know .. life can be (and is) so dangerous ! :))

Simon's cat - "Let Me In !"

Simon's cat - "Cat Man Do"

:)) =)) :-j

Cam asa se comporta viitorul meu motan (prin alianta). E adorabil dar inca nu stie ca isi va risca viata, daca va incerca tactici de genul celor de mai jos. Nu de altceva, dar eu am avut, am si voi avea CAINI ! Adica nu sunt deloc toleranta cu apucaturile pisicesti, indiferent de cât de mult am s-o iubesc.

Limba româna sau abuzurile lingvistice asupra timpanului

Probabil ca sunt undeva foarte aproape de a declara ca nu-i mai suport pe inculti si agramati !
Pot sa inteleg ca cineva n-a citit cutare opera literara. Poate nu i-a placut prefata, numele autorului sau poate chiar coperta ! Sunt dispusa sa acord circumstante atenuante in maniera nelimitata, dar ... (celebrul "dar"cu ale lui urmari nefaste) doar daca primesc ceva la schimb. Aceasta ar fi ca a citit alte carti, chiar daca ele nu intra in rândul operelor literare, ca si-a incropit un bagaj lingvistic si literar, ca poate a avut norocul sa se si lipeasca informatia de intelectul lui, ca si-a descoperit pasiuni ... ca ...ce doriti dvs. Insa cu tristete si in ultima vreme cu disperare, aud zilnic exprimari infioratoare, deformari ale cuvintelor sau o involutie a limbii române spre arhaisme (bat saua, desi am convingerea ca iapa e atât de nesimtita ca nu va pricepe nicicum ce vreau eu sa zic).
Pentru numele lui Dumnezeu, daca nu ai fost blagoslovit de cel inainte mentionat, cu o masina personala, esti zilnic agresat auditiv de persoane care parca isi dau silinta sa distruga limba româna ! Si nu ma refer la dialecte, jargoane ... ma refer strict la POCIREA limbii materne!

Nu ma intelegeti gresit (si daca o faceti, e chestie de optiune personala), ador limba engleza. O folosesc si eu, uneori excesiv de mult. Intr-adevar, in anuminte circumstante, mi se pare foarte savuroasa folosirea ei. Dar de aici pâna la a substitui cuvinte românesti cu traduceri (uneori fortate, dar de cele mai multe ori penibile) din alte limbi - in speta, limba engleza, este o cale extrem de lunga, dar care a fost parcursa de unele specimene umane, cu o viteza nejustificat de mare.
Acum câtiva ani as fi spus ca este penibila integrarea unor cuvinte de provenienta straina in limba noastra. Acum afirm ca este gretos !
Celor care va veti grabi sa-mi atrageti atentia ca nu se cade sa traduci unii termeni gen soft, soft-ware, deja celebrul hot-dog, s.a.m.d, am sa va dau dreptate. Atât doar ca eu fac referire la cuvinte care exista deja in lexicul limbii române si pentru care nu gasesc nici un motiv sa le inlocuim.
Un exemplu care ma umple de fiori reci pe spinare ar fi acest minunat cuvânt TREND cu a lui ruda apropiata TRENDY. Desi TREND inseamna in mai toate dictionarele TENDINTA, DIRECTIE SPRE, iata ca la noi s-a transformat in MODA. Când ? Cum ? De ce ? Mister total! Iar nesuferitul de TRENDY a devenit LA MODA !
Un alt exemplu, la fel de elocvent este verbul a (te) focusa. Persoana care mi-a spus cu un aer de superioritate nemarginita ca "nu te focusezi " a fost foarte aproape de a auzi injuratura pe care am sfarâmat-o intre dinti ! Pai, "mai Vasile" (sau o fi Basil ?), de a te concentra auzit-ai in viata vietii tale !?!?!
Mama ei de grebla sau cum i-o zice in ce limba doriti dumneavoastra !
Uuuufff, mare ciuda am pe oamenii astia, care au senzatia ca daca folosesc tot felul de ciudatenii naturalizate pe tarâm lingvistic românesc, brusc si-au crescut IQ-ul cu câteva puncte !

Apucaturi casnice

Daca acum 10-20 de ani mi s-ar fi propus varianta casnica a existentei feminine, foarte probabil ca revolta mea ar fi atins cote paroxistice. M-as fi simtit jignita chiar. Of of ... si inevitabilul .. mai mai. De ce nu imi propune nimeni acum, asta ? Acum chiar pot sa visez la genul asta de viata ! Ca sa puteti patrunde esenta afirmatiei mele, puteti incerca sa ma vizualizati. Eu, cu privirea pierduta in vise, cu un zâmbet blând asternut pe figura ...
Asa, sa nu ne pierdem in vise ....nu inca.
Spuneam, ca pe la 20 de ani, numai gândul ca ar trebui sa stau acasa ma facea sa ma gandesc ca viata s-ar rezuma la a spala rufe (eventual si calca (bleah)), a gati (si nu pe mine ci mâncarea). Precum scriam intr-un articol (am devenit, deci, redactor !?!?!!?) mai jos, eram cam baietoasa copil la mama fiind (nici dupa aceea nu prea mi-a trecut - dar nici barba nu mi-a crescut!) asa ca n-avem nici un fel de dorinte (ascunse sau la vedere) de a deveni o femeie de casa. Cred ca din cauza asta nici nu banuiam ce aptitudini electrocasnice aveam ! Jur, erau si mai sunt inca native!
Când eram pe la mijlocul anilor 20 (nu suna frumos exprimarea asta americana ?... asa ambigua !) deja eram obosita de cât pusesem in practica apucaturile mele electrocasnice. (aici se impune sa readuc in atentia Dvs. afirmatia englezeasca "never say never") Iar la trecerea "mijlocului" cu bataie spre 30, imi doream sa mor. Atat.
Acum urmeaza marea schimbare (the turnover) a vietii mele.
Atunci am hotarât ca viata intre doua slujbe si doi copii (sot nu mai aveam deja de o seama de ani) putea fi incadrata intre epuizanta si umilitoare. In functie de momentele zilei, se balansa când inspre una când inspre alta. Si uite asa am hotarât sa ma fac "biznis uoman de afaceri". Si m-am facut. Iar viata mea s-a schimbat total. Nu mai balansa intre doua insusiri, devenise doar epuizanta. Atât de epuizanta, ca nici nu stiu cum au trecut anii, cum copiii mei au devenit adolescenti si mai apoi proaspeti adulti.
Hopa, am sarit ceva anisori si am uitat sa va spun ceva. Prin anii 2000, faptul ca studiile mele n-aveau prea multe in comun (adica nimic - dar nu vroiam sa recunosc) cu management, marketing, finance-business si alte cuvinte rare, a facut sa-mi fie tot mai greu sa razbesc in mediul afacerilor (duios numit, asa). Doar cu bun simt si incredere in cuvântul dat nu puteai sa ajungi decât unde am ajuns eu. Adica la faliment.

Si atunci, mi-am dorit sa re-devin angajata. Cine sa ma impiedice ? Nimeni ! A durat ceva pâna am re-devenit angajat. Partea proasta (sau nu :D) este ca ochiul mi-a ramas format pe acte contabile, extracte (suna mai vesel asa, nu ?) de cont ... adica sa remarc dintr-o privire aruncata pe actele firmei unde lucrez, ca "fenomenul naturii" si-a bagat mânutele in conturi, cam pâna la cot ... umar... gât.
Nuuuuuuuuuuuu :((((( ... nu asta dezbateam aiiiici !!!!!!!!!!! O sa ma urmareasca si in vise (o face deja) femeia asta !
Sa inspiram adânc si sa nu uitam pentru ce ne-am intâlnit !
Spuneam ca am redevenit angajata. Atât de mult imi place, incât imi doresc sa devin casnica ! Speculam eu situatia data, daca e avantajoasa sau nu. Daca iei in calcul timpul care iti apartine din nou, avantajele sunt evidente. Dar daca te gândesti ca depinzi financiar de altii - dezavantajul te loveste direct in moalele capului. Dupa ce toata viata ta de adult ai fost persoana cu pâine si cutit la indemâna, e tare greu sa accepti statutul de dependent.
Si am ajuns la o solutie. Ma fac electro-casnica, dar intre timp, mai dau o pensula pe o canava, mai fac câte o vaza si poate ca am norocul sa impac ambele situatii. Adica si oala cu ciorba si papuceii de pe raftul din Mall (fara sa apelez la surse financiare externe).
Da da, in teorie e mai mult ca perfectul, trebuie sa recunosc.
Parca ma si vad, cu casa plina de vaze si alte portelanuri pe care nu le vrea nimeni, dar in care s-a dus ultimul banut economisit la piata ! :))
A fost un vis frumos, nu !?
OK, e vremea sa ma duc sa mai beau o cafea si sa-mi termin lucrul, ca la 5 se pleaca acasa ! (suplimentarele sa le faca aia care primesc salar, io nu ! - exprimare necolocviala, dar sugestiva)
Pa !

La serviciu

sau la job, ca sa fim in trend. Pot sa va spun ca am o senzatie acuta de greata de fiecare data când limba româna este inlocuita GRATUIT cu cuvinte importate, care unora le da mareata senzatie ca sunt deosebiti, ca au pus coada la cireasa, au ascutit ovazul sau au inventat gaura la macaroana ?
Dar nu despre asta doream eu sa vorbesc, pentru simplul motiv ca acest subiect merita o dezbatere mult mai ampla decât o trecere rapida in revista. Deja il regret pe d-nul Pruteanu.
REVIN !
Am o sefa cum nu mai are nimeni (cel mult Rica :-j ). Conform zicalei "prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul", aceasta persoana atenteaza zilnic la toate resursele mele fizice si psihice de autoconservare si de dresare si educare a rabdarii. Astfel ca am ajuns la concluzia ca la capitolul dresaj, mai am de invatat. Si fiindca era atât de obraznica rabdarea asta a mea si nedresata, a disparut. M-a lasat descoperita, cu dusmanu' de clasa sub nas, incoltita si enervata pâna la pierderea simtului conservarii. Si atunci, fetelor, am scos iataganul (eu nu am sabie a lu' Highlander ca Rica) si am purces la razboi.
Dintr-un motiv care imi scapa, de data asta am reusit sa-mi pastrez iataganul taios, sa nu-l naclaiesc in lacrimi si secretii nazale si sa tai putintel din orgoliul si fudulia mai sus mentionata. Nu zic ca nu mi-am taiat totodata si orice sansa de a-mi recupera salariul - ca de promovare sau marire de salariu nici ca mai poate fi vorba - pe ultima luna.
Dar sa va descriu batalia.
Desi eram convisa ca sunt mândra posesoare a unei rabdari educate, dupa o fraza agramata, aruncata cu dispret suveran de elementul naturii dezlantuit numit sefa, am constat ca a disparut. Si pe negândite, am scos iataganul, pe care il ascutisem in nenumaratele monoloage purtate in miez de noapte sau pe strazi, in drum spre casa sau serviciu si am taiat tot ce s-a nimerit. N-am ratat nici o replica, nici o greseala de exprimare, nici afirmatie. Pacat ca din atâta elan mi-am taiat putin si degetzelele si evident, creanga din copacul-organigrama.
Ei hai, nu va grabiti sa-mi plângeti de mila. "Elementul naturii" nu este vârful piramidei trofice. Exista un pradator suprem, dar care pâna acum a dat dovada de multa intelegere si inteligenta. Ma intreb pe unde se hraneste, ca de câte ori apare pe la noi (aka firma unde lucrez), este satul si nu i-am zarit deloc in ochi, licarul sadic al poftei. Deci s-ar putea ca bucata de lemn pe care imi am salasul (evitam cacofonia) sa scape de topor.

Am sa va tin la curent cu evolutia evenimentelor si involutia "elementului naturii" atât in copac cât si in cadrul limbii române.

Va aduceti aminte de vorba lui Mircea Badea ?
TRAIM IN ROMÂNIA SI ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL !
Am sa revin cu exemplificari :D

P.S. Am crezut ca m-am abatut oarecum de la tematica blogului meu, dar nu e tocmai adevarat. "Elementul naturii" este un nimic si tot atât respect merita.

Desen in timp real

The last unicorn

"Cuvinte pentru mine"

Acesta este blogul de care scriam mai jos.

Cuvinte pentru mine.: 08